Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 21:11-*
Previous part
Insusi Hristos ii trimisese cu solia: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape: pocaiti-va si credeti in Evanghelie". (Marcu 1,15). Aceasta solie era intemeiata pe profetia capitolului 9 din Daniel. Cele saizeci si noua de saptamani erau aratate de inger ca se intind pana la "printul Mesia", iar ucenicii priveau inainte, cu sperante sigure si cu anticipari pline de bucurie, spre intemeierea imparatiei lui Mesia la Ierusalim, pentru a conduce pamantul intreg.
Ei predicau solia pe care Hristos le-o incredintase, cu toate ca intelegeau gresit sensul ei. In timp ce vestirea lor se intemeia pe pasajul din Daniel 9,25, ei nu vedeau in versetul urmator al aceluiasi capitol ca Mesia avea sa fie starpit. Inca de la nasterea Sa, inimile lor se oprisera la slava anticipata a unei imparatii pamantesti, si aceasta le-a orbit intelegerea atat fata de prevederile proorociei, cat si fata de cuvintele lui Hristos.
Cu toate acestea, ei si-au adus la indeplinire datoria, prezentand natiunii iudaice chemarea plina de mila si apoi, chiar atunci cand se asteptau sa-L vada pe Domnul lor urcand pe tronul lui David, L-au vazut prins ca un raufacator, biciuit, batjocorit, condamnat si inaltat pe crucea Calvarului. Ce
disperare si groaza au infrant inimile ucenicilor in zilele cand Domnul lor dormea in mormant!
Hristos venise la timpul precis si in felul proorocit de profetie. Marturia Scripturii se implinise in toate amanuntele lucrarii Sale. El predicase solia mantuirii si "Cuvantul Lui era plin de putere". Inimile ascultatorilor marturisisera ca El era din ceruri. Cuvantul si Duhul lui Dumnezeu atestasera insarcinarea divina a Fiului Sau.
Ucenicii se tineau neintrerupt, cu o dragoste ce nu piere, de Domnul lor iubit. Si cu toate acestea, mintea lor era invaluita in nesiguranta si indoiala. In chinul lor, nu si-au amintit de cuvintele lui Hristos care aratau inainte catre suferintele si moartea Sa. Daca Isus din Nazaret fusese adevaratul Mesia, ar fi fost ei aruncati in durere si dezamagire? Aceasta era intrebarea care le tortura sufletele, in timp ce Mantuitorul zacea in mormantul Sau, in ceasurile disperate ale acelui Sabat care despartea moartea de invierea Sa.
Cu toate ca noaptea durerii adusese intuneric in jurul acestor urmasi ai lui Isus, ei n-au fost uitati. Profetul spunea: "Chiar daca stau in intuneric, totusi Domnul este Lumina mea! El ma va scoate la lumina, si voi privi dreptatea Lui" (Mica 7,8.9) "Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru tine: ci noaptea straluceste ca ziua si intunericul ca lumina". Dumnezeu spune: "Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric". "Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, ii voi povatui pe carari nestiute de ei; voi preface intunericul in lumina, inaintea lor, si locurile strambe in locuri netede; iata ce voi face, si nu-i voi parasi." (Ps. 139,12; 112,4; Is 42,16)
Vestirea pe care o dusesera ucenicii in numele Domnului era corecta in toate amanuntele, iar evenimentele catre care aratase ea aveau loc chiar atunci.
"S-a implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este la usi", fusese solia lor. La incheierea "vremii" - a celor saizeci si noua de saptamani, din Daniel capitolul 9, care urmau sa se intinda pana la "Unsul", Mesia - Hristos primise ungerea Duhului, dupa ce fusese botezat de Ioan in Iordan. Iar Imparatia lui Dumnezeu, despre care ei spusesera ca este la usi, fusese intemeiata prin moartea lui Hristos. Aceasta imparatie nu era asa cum fusesera ei invatati sa creada, o imparatie pamanteasca. Nu era nici imparatia aceea vesnica, nemuritoare, care va fi intemeiata atunci cand "domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatiilor de sub cerul intreg, vor fi date poporului sfintilor Celui Preainalt", acea imparatie vesnica in care "toate puterile Il vor sluji si-L vor asculta". (Daniel 7,27). In Biblie, expresia "Imparatia lui Dumnezeu" este folosita pentru a desemna atat imparatia harului, cat si imparatia slavei. Imparatia harului este scoasa in evidenta de Pavel in Epistola catre Evrei. Dupa ce arata spre Hristos, ca Mijlocitor plin de mila, care "este miscat de simtul slabiciunilor noastre", apostolul spune: "Sa ne apropiem cu incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har". (Evrei 4,15.16). Tronul harului reprezinta imparatia harului, deoarece existenta unui tron implica existenta unei imparatii. In multe din parabolele Sale, Hristos intrebuinteaza expresia "imparatia cerurilor" pentru a descrie lucrarea harului divin asupra inimilor oamenilor.
In felul acesta tronul slavei reprezinta imparatia slavei; si la aceasta imparatie se face referire in cuvintele Mantuitorului: "Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui". (Matei 25,31.32). Aceasta imparatie este inca in viitor. Nu se va intemeia, pana la a doua venire a lui Hristos.
Imparatia harului insa a fost instituita imediat dupa caderea omului, cand a fost pus in aplicare planul pentru mantuirea neamului omenesc cazut. Pana atunci, ea exista in planul si
Displayed: 5112 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online