Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:8-*

Previous part

Si am inteles ca Biblia scotea in evidenta tocmai un astfel de Mantuitor de care aveam eu nevoie; si am fost uimit sa descopar cum o carte neinspirata dezvolta niste principii atat de perfect adaptate nevoilor unei lumi cazute. Am fost constrans sa admit ca Scripturile trebuiau sa fie o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit placerea mea; iar in Isus am gasit un prieten. Mantuitorul a devenit pentru mine primul dintre zeci de mii de prieteni; iar Scripturile, care mai inainte pentru mine erau intunecate si contradictorii, au devenit o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea. Mintea mi s-a linistit si mi s-a limpezit. Am constatat ca Domnul Dumnezeu este o stanca in mijlocul oceanului vietii. Biblia a devenit apoi studiul meu de capetenie si pot spune cu adevarat ca am cercetat-o cu o mare placere. Am gasit acea jumatate despre care nu mi s-a vorbit niciodata. M-am intrebat atunci de ce nu vazusem mai inainte frumusetea si maretia ei si m-am minunat cum de am putut-o respinge. Am descoperit tot ce-mi putea dori inima si un bun leac pentru toate bolile sufletului. Am pierdut gustul pentru orice alta lectura si mi-am indreptat inima sa primesc intelepciune de la Dumnezeu." (S.Bliss, Memoirs of W.Miller, p. 65-67)

Miller si-a marturisit in mod deschis credinta in religia pe care o dispretuise. Dar prietenii lui necredinciosi n-au intarziat sa aduca toate acele argumente pe care el insusi le sustinuse impotriva autoritatii divine a Scripturilor. Atunci nu era pregatit sa raspunda; dar a rationat ca, daca Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, trebuie sa fie consecventa cu

ea insasi; si daca a fost data pentru indrumarea omului, trebuie sa fie adaptata la intelegerea lui. S-a hotarat sa studieze Scripturile pentru sine si sa se asigure daca toate contrazicerile aparente se pot armoniza.

Incercand sa puna deoparte parerile preconcepute si renuntand la comentarii, a comparat verset cu verset cu ajutorul trimiterilor si ale concordantei. Si-a continuat studiul intr-un mod ordonat si metodic; incepand cu Geneza si citind verset cu verset, n-a mers mai repede decat pe masura intelegerii pasajelor clar descoperite, incat sa-l libereze de toate nedumeririle. Cand descoperea ceva neclar, obiceiul lui era sa-l compare cu toate textele care aveau aceeasi legatura cu problema in studiu. Oricarui cuvant ii era ingaduit sa-si aiba propria greutate asupra subiectului din text si, daca intelegerea lui se armoniza cu pasajele colaterale, nu mai era nici o dificultate. In felul acesta, cand ajungea la un pasaj greu de inteles, gasea explicatia in alte parti ale Scripturilor. Pe masura ce studia cu rugaciune staruitoare pentru iluminare divina, ceea ce mai inainte i se paruse intunecat intelegerii, acum era clarificat. A experimentat adevarul cuvintelor psalmistului: "Descoperirea cuvintelor Tale da lumina, da pricepere celor fara rautate" (Ps. 119,130).

Cu un interes profund a studiat cartea lui Daniel si Apocalipsa, folosind aceleasi principii de interpretare ca si in celelalte carti ale Bibliei, si a descoperit, spre marea lui bucurie, ca simbolurile profetice puteau fi intelese. A vazut ca toate profetiile "se implinisera literal"; ca toate figurile, metaforele, parabolele, asemanarile etc., fie ca erau explicate intr-o legatura imediata, fie ca termenii in care erau exprimate erau definiti in alta parte a Scripturii, si cand se explicau in felul acesta trebuiau intelese literal. "Am fost in felul acesta satisfacut", spunea el, "ca Biblia este un sistem al adevarurilor descoperite, date atat de clar si simplu, incat omul nestatornic, oricat de nepriceput ar fi, nu poate

sa se rataceasca in ea." (Bliss, p. 70). Veriga dupa veriga din lantul adevarului i-au rasplatit eforturile, atunci cand a schitat, pas cu pas, liniile mari ale profetiei. Ingerii din ceruri ii calauzeau mintea, clarificand Scripturile intelegerii sale.

Luand apoi ca un criteriu modul in care se implinisera profetiile din trecut, prin care sa judece implinirea acelora care erau inca in viitor, s-a convins ca credinta populara cu privire la o domnie spirituala a lui Hristos - un mileniu pamantesc inainte de sfarsitul lumii - nu era sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura, indicand catre o mie de ani de neprihanire si pace inainte de venirea personala a Domnului, indeparta grozaviile zilei lui Dumnezeu. Dar oricat de placut parea acest gand, el era contrar invataturilor lui Hristos si ale apostolilor, care aratau ca graul si neghina trebuie sa creasca impreuna pana la seceris, adica sfarsitul lumii; ca "oamenii nelegiuiti si amagitorii vor merge din rau in mai rau"; ca "in zilele de pe urma vor fi vremuri grele"; si ca imparatia intunericului va continua sa existe pana la venirea Domnului si va fi nimicita prin suflarea gurii Sale si distrusa cu stralucirea aratarii Sale. (Mat. 13,30.38-41; 2 Tim. 3,13, 1; 2 Tes. 2,8)

Invatatura cu privire la pocainta intregii lumi si la domnia spirituala a lui Hristos n-a fost sustinuta de catre biserica apostolica. In general, n-a fost primita nici de crestini pana pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Ca oricare alta ratacire, urmarile ei aveau sa fie rele. Ea ii invata pe oameni sa astepte venirea Domnului ca avand loc tarziu in viitor si-i facea sa nu dea atentie semnelor care anuntau revenirea Sa. Aceasta invatatura producea un simtamant de incredere si de siguranta care nu avea nici un temei sigur si ii conducea pe multi sa neglijeze pregatirea necesara pentru a-L intalni pe Domnul lor.

Displayed: 5531 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online