Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:15-*
Previous part
Invatatura cu privire la pocainta intregii lumi si la domnia spirituala a lui Hristos n-a fost sustinuta de catre biserica apostolica. In general, n-a fost primita nici de crestini pana pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Ca oricare alta ratacire, urmarile ei aveau sa fie rele. Ea ii invata pe oameni sa astepte venirea Domnului ca avand loc tarziu in viitor si-i facea sa nu dea atentie semnelor care anuntau revenirea Sa. Aceasta invatatura producea un simtamant de incredere si de siguranta care nu avea nici un temei sigur si ii conducea pe multi sa neglijeze pregatirea necesara pentru a-L intalni pe Domnul lor.
Miller a inteles ca venirea lui Hristos, literala si personala, este prezentata clar in Scripturi. Pavel spune: "Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu Se va pogori din cer". (1 Tes. 4,16).
Iar Mantuitorul declara: "Vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi venirea Fiului omului". (Matei 24,30.27). El va fi insotit de toate ostile cerului. "Va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri." (Mat. 25,31). "El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui." (Mat. 24,31)
La venirea Sa mortii cei drepti vor fi inviati, iar dreptii cei vii vor fi schimbati. "Nu vom adormi toti, spune Pavel, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire." br (1 Cor. 15,51-53). Iar in Epistola catre Tesaloniceni, dupa descrierea venirii Domnului, spune: "Intai vor invia cei morti in Hristos: apoi noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul". (1 Tes. 4,16.17)
Poporul Sau nu va primi imparatia pana la a doua venire personala a lui Hristos. Mantuitorul spunea: "Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui, El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui. Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: 'Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii'". (Matei 25,31-34). Am vazut din Scripturile deja citate ca, atunci cand vine Fiul omului, cei morti sunt inviati in neputrezire, iar cei vii sunt schimbati. Prin aceasta schimbare mare ei sunt pregatiti sa primeasca Imparatia; caci
Pavel zice: "Carnea si sangele nu pot mosteni Imparatia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu poate mosteni neputrezirea". (1 Cor. 15,50). Omul in starea lui actuala este muritor, supus putrezirii; dar imparatia lui Dumnezeu nu va fi supusa putrezirii, ea dainuind vesnic. De aceea omul, in starea lui actuala, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Dar cand va veni Isus, El va da nemurire poporului Sau; si ii va chema sa primeasca Imparatia ai carei mostenitori fusesera pana atunci.
Aceste texte, precum si multe altele, au dovedit cu claritate lui Miller ca evenimentele care erau asteptate in general sa aiba loc inainte de venirea lui Hristos, cum ar fi domnia universala a pacii si intemeierea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, urmau sa se realizeze dupa a doua venire. Mai mult decat atat, toate semnele timpului, cat si starea lumii corespundeau cu descrierea profetica a zilelor din urma. A fost constrans sa conchida, numai pe baza studiului Scripturii, ca timpul rezervat pentru ramanerea pamantului in starea lui actuala era gata sa se incheie.
"O alta dovada care mi-a impresionat mintea cu putere", spunea el, "a fost cronologia Scripturilor. Am inteles ca evenimentele profetizate care se implinisera in trecut avusesera loc adeseori intr-un timp anume. Cei o suta douazeci de ani ai potopului (Gen. 6,3); cele sapte zile care urmau sa-l preceada impreuna cu cele patruzeci de zile de ploaie amintite in Gen. 7,4; cei patru sute de ani de robie ai semintiei lui Avraam (Gen. 15,13); cele trei zile din visul pitarului si al paharnicului (Gen.40,12-20); cei sapte ani ai lui Faraon (Gen. 41,28-54); cei patruzeci de ani din pustie (Num. 14,34); cei trei ani si jumatate de foamete (1Regi 17,1; vezi Luca 4,25); cei saptezeci de ani de robie (Ier. 25,11); cele sapte vremi ale lui Nebucadnetar (Dan. 4,13-16); si cele sapte saptamani, saizeci si doua de saptamani si o saptamana, totalizand saptezeci de saptamani hotarate asupra iudeilor (Dan. 9,24-27) - toate evenimentele cuprinse in aceste perioade fusesera odinioara numai profetii si se implinisera in conformitate cu cele profetizate." (Bliss, pp. 74.75)
Apoi, cand a gasit in studiul sau, din Biblie, diferite perioade cronologice care, dupa intelegerea lui, se intindeau pana la a doua venire a lui Hristos, nu le-a putut considera decat ca "vremi dinainte stabilite", pe care Dumnezeu le descoperise slujitorilor Sai. "Lucrurile ascunse", zicea Moise, "sunt ale Domnului Dumnezeului nostru; dar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pentru vesnicie", iar Domnul declara prin profetul Amos ca "El nu face nimic fara sa descopere taina Sa slujitorilor Sai prooroci". (Deut. 29,29; Amos 3,7). Cercetatorii Cuvantului lui Dumnezeu pot, deci, sa astepte cu incredere implinirea celor mai uimitoare evenimente din istoria omenirii, aratate clar in Scripturi.
Displayed: 5666 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online