Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:59-*

Previous part

In anul 1840, o alta implinire remarcabila a profetiei a produs un interes larg raspandit. Cu doi ani mai inainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducatori ai predicarii celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicand caderea Imperiului Otoman. Dupa calculele sale, aceasta putere urma sa fie zdrobita "in anul 1840, in luna august"; cu doar cateva zile inainte de implinire, el scria: "Punand deoparte prima perioada de 150 de ani, care s-a implinit exact inainte ca Deacozes sa se urce pe tron cu ingaduinta turcilor, si tinand seama ca cei 391 de ani si cincisprezece zile au inceput la incheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 august 1840, cand

puterea otomana din Constantinopol se astepta ca sa cada. Si lucrul acesta cred ca se va produce." (Josiah Litch, in Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 aug. 1840)

Chiar la data fixata, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protectia puterilor aliate ale Europei, asezandu-se in felul acesta sub controlul popoarelor crestine. Evenimentul a implinit profetia cu exactitate (vezi notele suplimentare). Cand s-a aflat, multimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetica adoptate de Miller si colaboratorii sai si un impuls minunat a fost dat miscarii advente. Barbati de cultura cu pozitie s-au unit cu Miller atat in predicarea, cat si in publicarea vederilor sale, astfel ca, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a intins cu repeziciune.

William Miller avea o forta intelectuala puternica, disciplinata prin meditatie si prin studiu; si el a adaugat la acestea intelepciunea cerului, legandu-se de Izvorul intelepciunii. Era un barbat de o valoare veritabila, care nu putea decat sa impuna respect si stima oriunde integritatea caracterului si superioritatea morala erau apreciate. Unind o bunatate reala a inimii cu umilinta crestina si cu puterea stapanirii de sine, era atent si curtenitor cu toti, gata sa asculte parerile altora si sa le cantareasca argumentele. Fara pasiune sau stimulare, el punea la proba toate teoriile si invataturile prin Cuvantul lui Dumnezeu, iar rationamentul lui sanatos si o cunoastere temeinica a Scripturilor il faceau in stare sa respinga ratacirea si sa demaste falsitatea.

Cu toate acestea, Miller nu si-a indeplinit lucrarea fara sa intampine o aspra ostilitate. Asa cum se intamplase si cu primii reformatori, era si acum: adevarurile pe care le prezenta nu erau privite favorabil de invatatorii religiosi populari din vremea aceea. Deoarece acestia nu-si puteau sustine pozitia cu Scripturile, erau obligati sa recurga la afirmatiile si invataturile oamenilor, precum si la traditiile parintilor bisericii. Dar Cuvantul lui Dumnezeu era singura marturie acceptata de catre predicatorii adevarului advent. "Biblia si numai Biblia" era cuvantul lor de ordine. Lipsa de argumente din Scriptura a impotrivitorilor era inlocuita cu batjocura si ridiculizare. Timp, mijloace si talente erau folosite pentru a-i infiera pe aceia

a caror singura vina era ca asteptau cu bucurie revenirea Domnului lor si se straduiau sa traiasca o viata sfanta si sa-i indemne si pe altii sa se pregateasca pentru revenirea Sa.

Eforturile depuse pentru a distrage mintea oamenilor de la subiectul celei de a doua veniri erau neobosite. S-a ajuns chiar sa se considere un pacat, ceva de care oamenii sa se rusineze, studiul profetiilor in legatura cu venirea lui Hristos si cu sfarsitul lumii. In felul acesta, slujitorii bisericilor din vremea aceea subminau credinta in Cuvantul lui Dumnezeu. Invataturile lor ii faceau pe oameni necredinciosi si multi isi luau libertatea sa mearga dupa poftele lor nelegiuite. Apoi, autorii acestor masinatii au aruncat toata vina asupra adventistilor.

Iar atunci cand oamenii inteligenti si atenti se adunau sa-l asculte, numele lui Miller era rar amintit in presa religioasa, si atunci numai in batjocura si denigrare. Cei nelegiuiti si neglijenti, incurajati de pozitia invatatorilor religiosi, recurgeau la epitete rusinoase si la glume josnice si hulitoare, in eforturile lor de a aduce batjocura asupra lui si a lucrarii sale. Omul cu parul carunt, care-si parasise un camin confortabil pentru a calatori pe propria cheltuiala, din oras in oras si din sat in sat, straduindu-se fara incetare sa duca cuvantul de avertizare solemna cu privire la judecata care se apropia, era denuntat in mod batjocoritor ca un fanatic, un mincinos, un escroc si speculant.

Ridicolul, inselaciunea si abuzul puse in seama lui au provocat un protest plin de indignare, chiar din partea presei laice. "A trata un subiect de o asa maretie coplesitoare si avand consecinte atat de grozave" cu usurinta si dispret era declarat de oamenii din lume "nu numai o batjocura fata de sentimentele propagatorilor si aparatorilor lui", ci "se facea o gluma din ziua judecatii, o batjocura la Insasi adresa Dumnezeirii si dispret fata de grozaviile barei Sale de judecata." (Bliss, p. 183)

Instigatorul raului cauta nu numai sa faca fara efect solia adventa, dar sa-l distruga chiar si pe sol. Miller facea o aplicatie a adevarului Scripturii pentru inimile ascultatorilor, mustrandu-le pacatele

Displayed: 5186 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online