Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:52-*
Previous part
In anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea Bisericii Baptiste, al carui membru era. Un mare numar de slujitori ai denominatiunii au acceptat lucrarea lui si, avand consimtamantul lor oficial, si-a continuat lucrarea. A calatorit si a predicat fara incetare, cu toate ca lucrarea personala era limitata indeosebi la statul New England si statele din mijloc. Timp de cativa ani, cheltuielile au fost suportate de el si niciodata dupa aceea n-a primit destul pentru a face fata cheltuielilor de calatorie spre locurile in care era invitat. In felul acesta lucrarea publica, departe de a fi o afacere, era o povara grea asupra averii lui, care treptat a scazut in aceasta perioada a vietii. El era capul unei familii numeroase, dar, pentru ca toti erau economi si harnici, ferma lor era indestulatoare pentru intretinerea lor, ca si a lui.
In anul 1833, la doi ani dupa ce Miller incepuse sa prezinte in public dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a aparut ultimul din semnele care fusesera prezise de Mantuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua oara. Caci Insusi Isus spusese: "Stelele vor cadea din cer". (Mat. 24,29). Iar Ioan, in Apocalipsa, declara si el ca a vazut in viziune semnele care trebuiau sa vesteasca ziua Domnului: "Stelele cerului au cazut din cer pe pamant cum cad smochinele verzi din pom cand este scuturat de un vant puternic". (Apoc. 6,13). Aceasta profetie si-a gasit o implinire impresionanta si izbitoare in marea ploaie meteorica din 13 noiembrie 1833. Aceasta a fost manifestarea cea mai intinsa si magnifica a unei caderi de stele care a fost raportata vreodata, "intregul firmament deasupra Statelor Unite fiind atunci, timp de ore intregi, br intr-o miscare plina de flacari. Nici un fenomen ceresc n-a avut loc vreodata in aceasta tara, de la intemeierea ei, care sa fi fost privit cu admiratie atat de intensa de o anumita categorie de oameni sau cu o asa de mare groaza si zbucium de o alta categorie". "Frumusetea maiestuoasa si maretia ei zabovesc inca in mintea multora... Niciodata n-a cazut o ploaie mai deasa cum au cazut meteoritii spre pamant; la rasarit, la apus, la miazanoapte si la miazazi era la fel. Intr-un cuvant, tot cerul parea in miscare. Manifestarea, asa cum a fost descrisa in jurnalul profesorului Siliman, s-a vazut in toata America de Nord... De la ora doua noaptea pana in zorii din ziua urmatoare, cerul fiind foarte clar si fara nori, un joc neincetat de lumini stralucitoare si orbitoare s-a mentinut pe tot cerul." (R.M.Devens, American Progress; or, The Great Events of the Greatest Century, cap. 28, pp. 1-5)
"Nici o limba, desigur, nu poate descrie splendoarea acelei manifestari marete... si nimeni dintre aceia care n-au vazut-o nu-si poate forma o idee despre slava ei. Parea ca toate stelele cerului s-au adunat intr-un singur punct aproape de zenit, de unde izbucneau simultan, cu iuteala fulgerului, spre toate partile orizontului; si cu toate acestea nu se consumau - mii veneau in urma altor mii, ca si cand ar fi fost create pentru ocazia aceea." (F.Reed,
in The Cristian Advocate and Journal, dec. 13, 1833). "Un tablou mai real al unui smochin care isi scutura smochinele cand este batut de un vant puternic nu s-a putut vedea pana atunci." ("The Old Countryman", in Portland Evening Advertiser, nov. 26. 1833)
In New York, in Journal of Commerce, din 14 noiembrie 1833, a aparut un articol lung cu privire la acest fenomen minunat, continand urmatoarea declaratie: "Nici un filozof sau savant cred ca n-a vorbit si nici n-a scris despre un eveniment ca acela de ieri dimineata. Acum optsprezece secole, un profet a prevestit cu exactitate, daca ne va fi greu sa intelegem ca stelele care cad sunt stele cazatoare... singurul sens in care acest lucru este posibil sa fie adevarat".
In felul acesta s-a manifestat ultimul din acele semne ale venirii Sale, cu privire la care Hristos i-a avertizat pe ucenicii Sai: "Cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi". (Mat. 24,33). Dupa aceste semne, Ioan a vazut petrecandu-se urmatorul mare eveniment, si anume cerurile strangandu-se ca un sul, in timp ce pamantul se cutremura, muntii si insulele erau mutate din locul lor, iar cei nelegiuiti ingroziti cautand sa fuga dinaintea Fiului omului. (Apoc. 6,12-17)
Multi dintre aceia care au fost martorii caderii de stele au socotit acest eveniment ca fiind vestitor al judecatii viitoare, "un tip infricosat, un inainte mergator sigur, un semn al milei despre ziua aceea mare si infricosata". ("The Old Countryman", in Portland Evening Advertiser, 26 noiembrie 1833). In felul acesta, atentia oamenilor a fost indreptata catre implinirea profetiei si multi au fost condusi sa dea atentie avertizarii cu privire la a doua venire.
In anul 1840, o alta implinire remarcabila a profetiei a produs un interes larg raspandit. Cu doi ani mai inainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducatori ai predicarii celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicand caderea Imperiului Otoman. Dupa calculele sale, aceasta putere urma sa fie zdrobita "in anul 1840, in luna august"; cu doar cateva zile inainte de implinire, el scria: "Punand deoparte prima perioada de 150 de ani, care s-a implinit exact inainte ca Deacozes sa se urce pe tron cu ingaduinta turcilor, si tinand seama ca cei 391 de ani si cincisprezece zile au inceput la incheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 august 1840, cand
Displayed: 5516 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online