Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:45-*
Previous part
Si acum, datoria de a face cunoscut altora ceea ce credea a fi clar sustinut de Scripturi a pus din nou stapanire cu putere asupra lui. "Cand eram la ocupatiile mele", spunea el, "imi suna continuu in urechi: "Du-te si spune lumii despre primejdia in care se gaseste". Textul urmator imi venea mereu in minte: "Cand spun celui nelegiuit, nelegiuitule vei pieri; daca nu-i spui ca sa avertizezi pe cel nelegiuit de calea lui, nelegiuitul acela va muri in nelegiuirea sa; dar sangele lui il voi cere din mana ta. Dar daca avertizezi pe cel nelegiuit sa se intoarca de la calea lui, si daca nu se intoarce din calea lui, el va muri in nelegiuirea lui; dar tu iti vei mantui sufletul". (Ezech. 33,8.9). "Simteam ca, daca nelegiuitii br puteau fi avertizati in mod eficient, multi dintre ei se vor pocai, iar daca ei nu erau avertizati, sangele lor urma sa fie cerut din mana mea." (Bliss, p. 92)
A inceput sa prezinte vederile sale in particular, cand avea ocazia, rugandu-se ca un predicator sa le simta puterea
si sa se consacre vestirii lor. Dar nu putea alunga convingerea ca el insusi avea o datorie personala de adus la indeplinire - sa dea avertizarea. Ii reveneau mereu in minte cuvintele: "Mergi si spune lumii; sangele lor il voi cere din mana ta". A mai asteptat noua ani, povara apasand asupra sufletului sau, pana in anul 1831, cand pentru prima data a prezentat in public motivele credintei sale.
Dupa cum Elisei fusese odinioara chemat de la coarnele plugului de pe camp pentru a primi mantia consacrarii la slujba de profet, tot astfel William Miller a fost chemat sa-si lase plugul si sa descopere oamenilor tainele Imparatiei lui Dumnezeu. A intrat in aceasta lucrare tremurand, conducandu-si ascultatorii pas cu pas prin perioadele profetice, pana la a doua venire a lui Hristos. Cu fiecare efort facut, castiga putere si curaj cand vedea interesul general desteptat de cuvintele sale.
Miller a consimtit sa-si prezinte vederile in public numai la cererea fratilor sai, in ale caror cuvinte el a recunoscut chemarea Domnului. Era acum in varsta de cincizeci de ani, neobisnuit cu vorbirea in public si apasat de simtamantul nedestoiniciei pentru lucrarea pe care o avea in fata. Dar de la inceput lucrarile lui au fost binecuvantate intr-un mod deosebit pentru mantuirea sufletelor. Prima lui lectura a fost urmata de o trezire religioasa, in care treisprezece familii, cu exceptia a doua persoane, au fost convertite. Imediat a fost chemat sa predice si in alte locuri si aproape in fiecare loc lucrarea lui avea ca rezultat o reinviorare a lucrarii lui Dumnezeu. Pacatosii se converteau, crestinii se trezeau la o mai mare consacrare, iar deistii si necredinciosii erau adusi sa recunoasca adevarurile Bibliei si ale religiei crestine. Marturia acelora in mijlocul carora lucra era: "El poate ajunge la o anumita clasa de oameni fara influenta altora" (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul de a trezi atentia publicului la marile lucrari ale religiei si sa opreasca senzualitatea si spiritul lumesc ce cresteau si in epoca aceea.
In aproape fiecare oras erau zeci, iar in altele sute
de convertiti ca urmare a predicarii sale. In multe locuri, bisericile protestante din aproape toate denominatiunile ii erau deschise, iar invitatiile pentru a lucra veneau de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul lui neschimbat era acela de a nu lucra in nici un loc unde nu fusese invitat si, cu toate acestea, in curand nu a mai putut face fata nici macar la jumatate din cererile care-i erau adresate. Multi care n-au primit vederile sale, cu privire la timpul exact al celei de a doua veniri, erau totusi convinsi de siguranta apropierii venirii lui Hristos si a nevoii lor de pregatire. In unele orase mari, lucrarea lui a produs o impresie profunda. Comerciantii de bauturi alcoolice si-au parasit negustoria si au transformat magazinele in case de adunare; casele de jocuri de noroc au fost daramate; necredinciosii, deistii, universalistii si chiar desfranatii cei mai josnici se schimbau, unii dintre ei nu mai intrasera intr-o casa de rugaciune de ani de zile. Diferite denominatiuni formau adunari de rugaciune, in unele cartiere, aproape in fiecare ora, oamenii de afaceri adunandu-se la miezul zilei pentru rugaciune si proslavire. N-a fost o emanatie bizara, ci o solemnitate aproape generala asupra mintii oamenilor. Lucrarea lui, asemanatoare cu cea a primilor reformatori, tindea mai degraba sa convinga si sa trezeasca constiinta, decat doar sa stimuleze emotiile.
In anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea Bisericii Baptiste, al carui membru era. Un mare numar de slujitori ai denominatiunii au acceptat lucrarea lui si, avand consimtamantul lor oficial, si-a continuat lucrarea. A calatorit si a predicat fara incetare, cu toate ca lucrarea personala era limitata indeosebi la statul New England si statele din mijloc. Timp de cativa ani, cheltuielile au fost suportate de el si niciodata dupa aceea n-a primit destul pentru a face fata cheltuielilor de calatorie spre locurile in care era invitat. In felul acesta lucrarea publica, departe de a fi o afacere, era o povara grea asupra averii lui, care treptat a scazut in aceasta perioada a vietii. El era capul unei familii numeroase, dar, pentru ca toti erau economi si harnici, ferma lor era indestulatoare pentru intretinerea lor, ca si a lui.
Displayed: 5366 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online