Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 20:38-*
Previous part
Pana aici, toate precizarile profetiei s-au implinit in mod izbitor, si inceputul celor saptezeci de saptamani s-a stabilit fara indoiala in anul 457 in. Hr., iar incheierea lor in anul 34 d.Hr. De la aceasta data nu mai este nici o dificultate in a gasi incheierea celor 2300 de zile. Cele saptezeci de saptamani - 490 de zile - fiind taiate din cele 2300, mai ramaneau inca 1810 zile. Deci, dupa terminarea celor 490 de zile, trebuia sa se mai implineasca inca 1810 zile. Astfel ca, incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se continuau pana in anul 1844. Ca urmare, cele 2300 de zile - ani din Daniel 8,14 se incheiau in anul 1844. Si atunci, la incheierea acestei lungi perioade profetice, dupa marturia ingerului lui Dumnezeu, "sanctuarul va fi curatit". In felul acesta, timpul pentru curatirea sanctuarului - care era aproape in mod general prevazut ca va avea loc la a doua venire - a fost stabilit cu precizie.
Miller si tovarasii lui au crezut la inceput ca cele 2300 de zile se vor incheia in primavara anului 1844, cu toate ca profetia
arata catre toamna acelui an (vezi notele suplimentare). Intelegerea gresita a acestui punct a adus dezamagirea si incurcatura acelora care stabilisera o data mai devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului care arata ca cele 2300 de zile se incheiau in anul 1844 si ca marele eveniment reprezentat prin curatirea sanctuarului trebuia sa aiba loc atunci.
Incepand din nou studiul Sfintelor Scripturi, asa cum facuse pentru a dovedi ca ele erau o descoperire de la Dumnezeu, Miller nu se astepta catusi de putin sa ajunga, atunci cand a inceput studiul la concluzia la care ajunsese acum. Dar dovada Scripturii era prea clara si prea convingatoare pentru a nu fi luata in seama.
Consacrase deja doi ani studiului Bibliei cand, in anul 1818, a ajuns la convingerea solemna ca in aproximativ douazeci si cinci de ani Hristos urma sa Se arate pentru mantuirea poporului Sau. "Nu este nevoie sa vorbesc", spunea Miller, "despre bucuria care mi-a umplut inima in asteptarea fericita, nici despre dorinta arzatoare a sufletului meu, de a lua parte la bucuriile mantuitilor. Acum Biblia era pentru mine o carte noua. Era intr-adevar o sarbatoare a ratiunii; tot ce fusese pentru mine intunecat, tainic sau neclar in invataturile ei se risipise din minte in fata luminii clare care rasarea acum din paginile ei sfinte; si cat de stralucitor si maret se arata adevarul! Toate contrazicerile si inconsecventele pe care le gasisem inainte in Cuvant se spulberasera; si, cu toate ca mai erau inca multe parti de care nu eram multumit, pentru ca nu avusesem o intelegere deplina, cat de multa lumina izvora din ea spre a ilumina mintea mea atat de intunecata mai inainte, incat simteam o desfatare in studiul Scripturii, pe care nu o banuisem ca poate rezulta din invataturile ei." (Bliss, pp. 76.77)
"Dar avand convingerea solemna ca astfel de evenimente importante erau profetizate in Scripturi, pentru a se implini intr-un interval de timp atat de scurt, a pus stapanire pe mine, cu o mare
putere, problema cu privire la datoria mea fata de lume, intelegand dovada care-mi captivase mintea." (Idem, p. 81). Miller nu putea sa nu simta ca era datoria lui sa faca si altora parte de lumina pe care o primise. Se astepta sa intampine si impotrivire din partea celor neevlaviosi, dar avea incredere ca toti crestinii se vor bucura in nadejdea intalnirii Mantuitorului pe care marturiseau ca-L iubesc. Singura lui teama era ca, in marea lui bucurie produsa de asteptarea glorioasei eliberari, care urma sa aiba loc atat de curand, multi vor primi doctrina fara sa cerceteze indeajuns Scripturile care aratau acest adevar. De aceea a ezitat sa-l prezinte de teama de a nu gresi si astfel sa-i duca si pe altii in ratacire. A inceput deci sa revada dovezile in sprijinul concluziilor la care ajunsese si sa ia in consideratie, cu atentie marita, toate greutatile care se prezentau inaintea mintii lui. Dar curand a constatat ca toate obiectiile sale dispareau ca ceata dinaintea razelor soarelui in fata luminii Cuvantului lui Dumnezeu. Cinci ani petrecuti astfel l-au convins pe deplin cu privire la corectitudinea pozitiei lui.
Si acum, datoria de a face cunoscut altora ceea ce credea a fi clar sustinut de Scripturi a pus din nou stapanire cu putere asupra lui. "Cand eram la ocupatiile mele", spunea el, "imi suna continuu in urechi: "Du-te si spune lumii despre primejdia in care se gaseste". Textul urmator imi venea mereu in minte: "Cand spun celui nelegiuit, nelegiuitule vei pieri; daca nu-i spui ca sa avertizezi pe cel nelegiuit de calea lui, nelegiuitul acela va muri in nelegiuirea sa; dar sangele lui il voi cere din mana ta. Dar daca avertizezi pe cel nelegiuit sa se intoarca de la calea lui, si daca nu se intoarce din calea lui, el va muri in nelegiuirea lui; dar tu iti vei mantui sufletul". (Ezech. 33,8.9). "Simteam ca, daca nelegiuitii br puteau fi avertizati in mod eficient, multi dintre ei se vor pocai, iar daca ei nu erau avertizati, sangele lor urma sa fie cerut din mana mea." (Bliss, p. 92)
Displayed: 5099 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online