Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 19:9-*

Previous part

In jurul venirii Sale se aduna slava acelei "restatorniciri a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai prooroci inca de la intemeierea lumii" (Fapte 3,21). Atunci stapanirea de lunga durata a raului va fi nimicita; "imparatiile lumii acesteia" vor deveni "imparatiile Domnului nostru si ale Hristosului Sau; si El va domni in veci de veci" (Apoc. 11,15). "Slava Domnului se va descoperi si orice faptura o va vedea... Domnul va face sa rasara mantuirea si lauda in fata tuturor neamurilor... El va fi ca o cununa stralucitoare si o podoaba mareata pentru ramasita poporului." (Is. 40,5; 61,11; 28,5)

Atunci va fi intemeiata sub intregul cer imparatia pasnica si multa vreme asteptata a lui Mesia. "Tot astfel, Domnul are mila de Sion, si mangaie toate daramaturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, si pamantul lui uscat ca o gradina a Domnului... I se va da slava Libanului, stralucirea Carmelului si a Saronului... Nu te vor mai numi Parasita, si nu-ti vor mai numi pamantul un pustiu, ci te vor numi: 'Placerea Mea este in ea'; si tara ta o vor numi Beula... Cum se bucura mirele de mireasa lui, asa Se va bucura Dumnezeul tau de tine." (Is. 51,3; 35,2; 62,4.5)

Revenirea Domnului a fost in toate veacurile nadejdea urmasilor Sai adevarati. Fagaduinta Mantuitorului la despartirea de pe Muntele Maslinilor, ca va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Sai, umplandu-le inimile de bucurie si nadejde pe care suferinta n-o putea stinge si incercarile sa o umbreasca. In mijlocul suferintei si a persecutiei, "aratarea marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos" a fost "fericita nadejde". Cand crestinii tesaloniceni erau coplesiti de intristare la inmormantarea celor dragi, care nadajduisera sa traiasca pentru a fi martorii revenirii Domnului, Pavel, invatatorul lor, le indrepta atentia catre invierea care urma sa se produca la revenirea Mantuitorului. "Atunci cei morti in Hristos vor invia si impreuna cu cei vii vor fi rapiti pentru a intampina pe Domnul in vazduh... Si astfel, spunea el, vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte." (1 Tes. 4,16-18)

Pe Patmosul cel stancos, ucenicul iubit a auzit si el fagaduinta: "Iata Eu vin curand", iar raspunsul lui plin de adorare da glas rugaciunii bisericii de-a lungul peregrinarii ei: "Amin, vino Doamne Isuse". (Apoc. 22, 20)

Din temnita, de la rug, de pe esafod, unde sfintii si martirii au marturisit despre adevar, vine de-a lungul veacurilor exprimarea credintei si a nadejdii lor. Fiind "asigurati de invierea Sa si in consecinta si de a lor, la revenirea Sa, pentru motivul acesta", spune unul dintre acesti crestini, "ei nu se temeau de moarte si se constata ca erau mai presus de ea". (Daniel T. Taylor, The Reign of Christ on Earth: or, The Voice of the Church in All Ages, 33). "Erau gata sa mearga

in mormant pentru a putea invia liberi." (Idem, p. 54). Ei Il asteptau pe Domnul lor "sa vina din cer, pe nori cu slava Tatalui Sau, ca sa aduca celui drept vremurile imparatiei. Valdenzii nutreau aceeasi credinta (Idem, pp. 129-133). Wycliffe privea inainte la revenirea Rascumparatorului ca nadejde a bisericii." (Idem, pp. 132-134)

Luther declara: "Sunt convins cu adevarat ca ziua judecatii nu va intarzia trei sute de ani. Dumnezeu nu va putea ingadui mai mult aceasta lume pacatoasa... Ziua cea mare se apropie, zi in care imparatia nelegiuitilor va fi nimicita." (Idem, pp. 158, 134)

"Aceasta lume imbatranita nu este departe de sfarsitul ei", spunea Melanchton. Iar Calvin ii indemna pe crestini "sa nu ezite a dori cu ardoare ziua venirii lui Hristos ca cel mai remarcabil dintre toate evenimentele" si declara ca "intreaga familie a celor credinciosi va avea in vedere ziua aceasta. Trebuie sa flamanzim dupa Hristos, trebuie sa-L cautam, sa-L contemplam, zicea el, "pana in zorii acelei zile mari, cand Domnul nostru Isi va manifesta deplin slava imparatiei Sale". (Idem, pp. 158, 134)

"Nu a dus Domnul Isus trupul nostru in ceruri?", spunea Knox, reformatorul scotian, "si nu se va reintoarce oare? Stim ca El va reveni, si aceasta cu mare graba". Ridley si Latimer, care si-au dat viata pentru adevar, asteptau cu credinta revenirea Domnului. Ridley scria: "Fara indoiala, lumea - cred si de aceea spun - merge catre sfarsit. Sa strigam in inimile noastre impreuna cu Ioan, slujitorul lui Dumnezeu, catre Mantuitorul Hristos: 'Amin, vino Doamne Isuse'". (Idem, pp. 151, 145)

"Gandul revenirii Domnului", spunea Baxter, "imi este atat de placut si plin de bucurie". (Richard Baxter, Works, vol, 17, p. 555). "A iubi revenirea Sa si a astepta aceasta fericita nadejde este lucrarea credintei si caracterului sfintilor Lui... Daca moartea este ultimul vrajmas care va fi distrus la inviere, ne putem da seama cat de staruitor trebuie sa se roage si sa doreasca credinciosii a doua venire a lui Hristos, pana cand va fi facuta aceasta cucerire deplina si finala." (Idem, vol. 17, p.500). "Aceasta este ziua pe care toti credinciosii trebuie sa o doreasca, sa o nadajduiasca si

Displayed: 5050 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online