Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 19:18-*
Previous part
"Gandul revenirii Domnului", spunea Baxter, "imi este atat de placut si plin de bucurie". (Richard Baxter, Works, vol, 17, p. 555). "A iubi revenirea Sa si a astepta aceasta fericita nadejde este lucrarea credintei si caracterului sfintilor Lui... Daca moartea este ultimul vrajmas care va fi distrus la inviere, ne putem da seama cat de staruitor trebuie sa se roage si sa doreasca credinciosii a doua venire a lui Hristos, pana cand va fi facuta aceasta cucerire deplina si finala." (Idem, vol. 17, p.500). "Aceasta este ziua pe care toti credinciosii trebuie sa o doreasca, sa o nadajduiasca si
sa o astepte, ca fiind implinirea intregii lucrari a mantuirii lor si toate dorintele si straduintele sufletelor lor... Grabeste, o, Doamne, aceasta zi binecuvantata!" (Idem, vol. 17, pp. 182, 183). Aceasta era nadejdea bisericii apostolice, a "bisericii din pustie" si a reformatorilor.
Proorocia nu numai ca profetizeaza modul si scopul revenirii lui Hristos, ci prezinta si semnele prin care oamenii pot sti cand venirea Lui este aproape. Isus spunea: "Vor fi semne in soare, in luna si in stele". (Luca 21,25). "Soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer, si puterile care sunt in ceruri vor fi clatinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu o mare putere si cu slava." (Marcu 13,24-26). Descoperitorul descrie astfel primul dintre semnele care preced a doua venire: "S-a facut un mare cutremur de pamant, soarele s-a facut negru ca un sac de par, si luna s-a facut ca sangele". (Apoc. 6,12)
Aceste semne au fost vazute inainte de inceputul secolului al XIX-lea. Si ca o implinire a acestei proorocii, in anul 1755 a avut loc cel mai groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodata. Desi in general este cunoscut sub numele de cutremurul din Lisabona, el s-a intins pe o mare parte din Europa, Africa si America. A fost simtit in Gröenlanda, in Indiile de Vest, in insulele Madeira, in Norvegia si Suedia, Marea Britanie si Irlanda. El s-a extins pe o suprafata de 4 milioane de mile patrate. In Africa, socul a fost aproape tot atat de puternic ca si in Europa. O mare parte a orasului Alger a fost distrusa; iar la o mica distanta de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de locuitori a fost inghitit cu totul. Un val urias a maturat coasta Spaniei si Africii, inundand orase si provocand o mare distrugere.
In Spania si Portugalia, socul s-a manifestat cu o violenta extrema. La Cadix, valul fluxului se spune ca a fost de 18 metri inaltime. "Muntii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiti puternic, din temelie, iar unii dintre ei s-au despicat din varf
si s-au rostogolit intr-un mod ciudat, parti mari dintre ei fiind aruncate in vaile invecinate. S-a spus ca au iesit flacari din acesti munti." (Sir Charles Lyell, Principles of Geology, p. 495)
"La Lisabona, in adancurile pamantului s-a auzit un bubuit de tunet si indata dupa aceea o zguduitura puternica a distrus o mare parte din oras. In timp de aproximativ sase minute, au pierit 60.000 de persoane. La inceput apele oceanului s-au retras lasand tarmul uscat, apoi au revenit cu violenta, ridicandu-se cu 15 metri si chiar mai mult deasupra nivelului obisnuit. Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona in timpul catastrofei, a fost si prabusirea unui chei nou construit, in intregime din marmura, foarte costisitor. Un mare numar de oameni se refugiasera acolo, caci parea un loc sigur de scapare, in care ar fi fost la adapost de caderea zidurilor; dar deodata cheiul s-a prabusit cu toti oameni de pe el si nici un om n-a mai iesit la suprafata." (Idem, p. 495)
"Zguduitura cutremurului a fost urmata imediat de prabusirea tuturor bisericilor si manastirilor si aproape a tuturor cladirilor publice mari si a peste un sfert din celelalte case. La aproape doua ore dupa cataclism, focul a izbucnit in mai multe cartiere, mistuind orasul cu deosebita violenta timp de trei zile, incat acesta a fost cu totul pustiit. Cutremurul s-a produs intr-o zi de sarbatoare, cand bisericile si manastirile erau arhipline de oameni, dintre care foarte putini au scapat" (Encyclopedia Americana, art. Lisabon, ed. 1831). Groaza poporului era dincolo de orice imaginatie. Nimeni nu plangea, era mai presus de lacrimi. Toti alergau incoace si incolo, innebuniti de groaza si uimire, batandu-si fetele si pieptul strigand: "Misericordia! A venit sfarsitul lumii!" Mamele isi uitasera copiii si alergau tinand crucifixuri in brate. Din nefericire, multi au alergat in biserici pentru ocrotire; dar in zadar se invocau lucrurile sfinte, in zadar imbratisau altarele sarmanele fapturi; statui, preoti si oameni au fost ingropati intr-o ruina comuna". S-a apreciat ca 90.000 de persoane si-au pierdut viata in acea zi fatala.
Douazeci si cinci de ani mai tarziu, a aparut al doilea semn mentionat in profetie: intunecarea soarelui si a lunii. Ceea ce a facut ca acest semn sa fie si mai impresionant a fost faptul ca timpul implinirii lui fusese precis aratat. In discutia Mantuitorului cu ucenicii Sai de pe Muntele Maslinilor, dupa descrierea perioadei lungi de incercare pentru biserica - cei 1260 de ani de persecutie papala - cu privire la care El fagaduise ca necazul avea sa fie scurtat, a mentionat cateva evenimente care aveau sa preceada venirea Sa si a fixat timpul cand primul dintre ele urma sa fie vazut: Dar "in zilele acelea, dupa necazul acesta, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei". (Marcu 13,24). Cele 1260 de zile sau ani s-au incheiat in anul 1798. Insa, cu un sfert de veac mai inainte, persecutia aproape ca incetase cu totul. In urma acestei persecutii, dupa cuvintele lui Hristos, soarele urma sa se intunece. Astfel ca, la 19 mai 1780, aceasta profetie s-a implinit.
Displayed: 5726 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online