Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 19:26-*
Previous part
Douazeci si cinci de ani mai tarziu, a aparut al doilea semn mentionat in profetie: intunecarea soarelui si a lunii. Ceea ce a facut ca acest semn sa fie si mai impresionant a fost faptul ca timpul implinirii lui fusese precis aratat. In discutia Mantuitorului cu ucenicii Sai de pe Muntele Maslinilor, dupa descrierea perioadei lungi de incercare pentru biserica - cei 1260 de ani de persecutie papala - cu privire la care El fagaduise ca necazul avea sa fie scurtat, a mentionat cateva evenimente care aveau sa preceada venirea Sa si a fixat timpul cand primul dintre ele urma sa fie vazut: Dar "in zilele acelea, dupa necazul acesta, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei". (Marcu 13,24). Cele 1260 de zile sau ani s-au incheiat in anul 1798. Insa, cu un sfert de veac mai inainte, persecutia aproape ca incetase cu totul. In urma acestei persecutii, dupa cuvintele lui Hristos, soarele urma sa se intunece. Astfel ca, la 19 mai 1780, aceasta profetie s-a implinit.
"Aproape cel mai tainic si inca neexplicat fenomen de felul acesta, daca nu chiar singurul..., este ziua intunecata de la 19 mai 1780, intunecarea cea mai inexplicabila a intregii parti vizibile a cerului si a atmosferei din Noua Anglie." (R.M. Devens, Our First Century, p. 89)
Un martor ocular care traia in Massachusetts descrie evenimentul in felul urmator: "Dimineata soarele a rasarit pe un cer curat, dar in scurta vreme a fost acoperit. Norii au coborat negri si amenintatori si din ei izbucneau fulgere si se rostogoleau tunete, cazand si putina ploaie. Catre ora noua, norii s-au subtiat si au capatat o culoare ca arama sau alama, iar pamantul, stancile, copacii, cladirile, apele si oamenii au fost schimbati de aceasta lumina ciudata, nepamanteana. Cateva minute mai tarziu, un nor negru si greu s-a raspandit pe tot cerul, in afara de o fasie ingusta la orizont, si era atat de intuneric cum este de obicei vara la ora noua seara...
Teama, ingrijorarea si groaza au umplut treptat sufletele oamenilor. Femeile stateau la usa privind tabloul intunecat; oamenii s-au intors de la camp;
tamplarul si-a lasat uneltele, fierarul si-a parasit foalele, negustorul tejgheaua. Scolile si-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit tremurand acasa. Calatorii s-au oprit la ferma cea mai apropiata. Ce se va intampla? sopteau toate buzele si se intrebau toate inimile. Parea ca un uragan era gata sa sufle peste toata tara sau ca si cum venise ziua incheierii tuturor lucrurilor."
Au fost aprinse lumanari, iar focul din camin lucea ciudat ca intr-o seara de toamna fara luna... Pasarile s-au retras in cotete si s-au dus la culcare, vitele s-au inapoiat in staul ca pentru noapte si rumegau. Broastele oracaiau, pasarile cantau cantece de seara, iar liliecii zburau. Insa oamenii stiau ca nu venise noaptea...
Dr. Nathanael Whittaker, pastorul bisericii Tabernacol din Salem, a tinut slujba religioasa in casa de rugaciune, tinand o predica in care a sustinut ca intunecimea era supranaturala. S-au tinut adunari in multe alte locuri. Textele biblice pentru aceste predici neprevazute erau fara exceptie acelea care aratau ca intunericul era in acord cu profetia Scripturii... Intunericul a fost foarte dens la scurta vreme dupa ora 11." (The Essex Antiquarian, April 1899, vol. 3, nr. 4, pp. 53.54). Intr-o mare parte a tarii intunericul a fost atat de mare in timpul zilei, incat oamenii n-au putut vedea cat este ceasul, n-au putut manca si nici nu si-au putut indeplini treburile lor casnice fara lumina lumanarilor.
Intinderea acestei intunecimi a fost extraordinara. A fost vazuta cu mult mai spre rasarit decat la Falmouth. Catre apus, ea a ajuns la cea mai indepartata parte din Connecticut si la Albany. Spre sud, a fost observata de-a lungul tarmului marii, iar spre nord la limita pana la care se intind asezarile americane (William Gordon, History of the Rise, Progress, and Establishment of the Independence of the U.S.A., vol. 3, p. 57).
Intunecimea intensa a zilei a fost urmata, cu o ora sau doua inainte de caderea serii, de un cer in parte curat, iar soarele a aparut cu toate ca era inca voalat de o ceata intunecata si deasa.
"Dupa apusul soarelui, norii s-au ingramadit si s-a intunecat foarte repede... Nici intunericul noptii n-a fost mai putin obisnuit si mai putin infricosator decat acela al zilei; cu toate ca era aproape luna plina, nu se putea vedea nici un obiect decat cu ajutorul unei lumini artificiale care, atunci cand era privita din casele invecinate si din alte locuri indepartate, parea ca un intuneric egiptean prin care abia puteau patrunde razele." (Isaiah Thomas, Massachusetts Spy; or, American Oracle of Liberty, vol. 10, nr. 472, May 25, 1780). Un martor ocular al acestei scene spunea: "Nu puteam sa inteleg ca, daca orice corp luminos din univers ar fi fost imbracat intr-o intunecime de nepatruns sau si-ar fi incetat existenta, intunericul n-ar fi fost mai complet". (Scrisoarea trimisa de Dr. Samuel Tenney, din Exeter, New Hampshire. Decembrie 1785, in Massachusetts, Historical Society Collections, 1792, prima serie, vol. 1, p. 97). Cu toate ca la ora noua in seara aceea rasarise luna si era aproape plina, "n-a avut puterea sa risipeasca umbrele mortii". Dupa miezul noptii intunericul a disparut, iar luna, cand a fost vazuta imediat dupa aceea, avea culoarea sangelui.
Displayed: 5328 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online