Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 18:11-*
Previous part
Atunci cand pentru prima oara au fost siliti sa se desparta de Biserica Anglicana, puritanii s-au unit printr-un legamant solemn, ca popor liber al Domnului, "sa mearga impreuna in toate caile Lui cunoscute sau pe cale de a fi facute cunoscut". (J.Brown, The Pilgrim Fathers, p. 74). Aici era adevaratul spirit al Reformei, principiul vital al protestantismului. Pentru motivul acesta au plecat peregrinii din Olanda, pentru a-si gasi un camin in Lumea Noua. John Robinson, pastorul lor, care a fost prevenit in mod providential sa nu-i insoteasca, in cuvantul lui de adio catre exilati a spus:
"Fratilor, suntem pe cale sa ne despartim pentru multa vreme si Domnul stie daca voi mai trai ca sa va mai vad vreodata fata. Chiar daca Domnul a hotarat sa va vad sau nu, va conjur, inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor Lui binecuvantati, sa ma urmati
numai atat cat L-am urmat eu pe Hristos. Daca Dumnezeu va va descoperi altceva, prin oricare instrument al Sau, fiti tot atat de gata sa-l primiti, precum ati fost totdeauna gata de a primi orice adevar in timpul lucrarii mele; caci sunt convins ca Domnul mai are adevar si lumina care sa izvorasca din sfantul Sau Cuvant. (Martyn, vol. 5, p. 70)
In ce ma priveste, nu pot deplange destul starea bisericilor reformate care au ajuns la stagnare in religie si nu vor merge mai departe decat instrumentele reformei lor. Lutheranii nu pot merge mai departe decat a vazut Luther... iar calvinistii, precum vedeti, raman fermi acolo unde i-a lasat marele barbat al lui Dumnezeu, care nici el n-a vazut toate lucrurile. Aceasta este o nenorocire pe care nu o putem deplange indeajuns, deoarece ei, cu toate ca au fost lumini arzatoare si stralucitoare in vremea lor, totusi n-au cunoscut toate planurile lui Dumnezeu, insa daca ar trai acum, ar fi tot atat de gata sa imbratiseze o lumina mai mare decat aceea pe care au primit-o la inceput." (D.Neal, History of the Puritans, vol. 1, p.269)
"Amintiti-va de legamantul bisericii voastre prin care v-ati angajat sa mergeti in toate caile Domnului, cunoscute sau care urmeaza sa va fie facute cunoscut. Amintiti-va de fagaduinta si legamantul cu Dumnezeu si unul cu altul, de a primi toata lumina si adevarul care va fi adus la cunostinta din Cuvantul Sau scris; dar in acelasi timp luati aminte, va indemn la ceea ce primiti ca adevar si sa-l comparati si sa-l cantariti cu alte texte din Scripturi inainte de a-l primi; caci nu este cu putinta ca lumea crestina, care a iesit atat de tarziu dintr-un intuneric potrivnic crestinismului, sa ajunga dintr-o data la o deplina desavarsire a cunostintei." (Martyn, vol.5, pp. 70.71).
Dorinta dupa libertatea de constiinta a fost aceea care i-a insufletit pe toti peregrinii sa infrunte primejdiile unei calatorii lungi peste ocean, sa suporte greutatile si pericolele pustiurilor si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa puna temelia unei natiuni puternice, pe tarmurile Americii. Totusi asa, cinstiti si tematori de Dumnezeu cum erau, peregrinii nu intelegeau inca
marele principiu al libertatii religioase. Libertatea, pentru asigurarea careia jertfisera atat de mult, n-au mai fost dispusi sa o mai acorde si altora. "Foarte putini, chiar si dintre ganditorii de frunte si moralistii secolului al XVII-lea, aveau o conceptie justa cu privire la acest important principiu, produs al Noului Testament, care Il recunoaste pe Dumnezeu ca singurul judecator al credintei omenesti." (Idem, vol. 5, p. 297). Invatatura ca Dumnezeu a incredintat bisericii dreptul de a stapani constiinta, de a defini si de a pedepsi erezia este una dintre cele mai adanc inradacinate dintre ratacirile papale. In timp ce reformatorii au respins crezul Romei, ei n-au fost cu totul eliberati de spiritul ei de intoleranta. Intunericul dens in care, de-a lungul veacurilor de stapanire, papalitatea invaluise intreaga crestinatate nu fusese inca risipit cu totul. Unul dintre pastorii care conduceau colonia din Massachusetts Bay spunea: "Toleranta a fost aceea care a facut o lume anticrestina; iar biserica niciodata n-a fost pagubita de pedepsirea ereticilor". (Idem, vol.5, p. 335). Colonistii au adoptat o reglementare prin care numai membrii bisericii puteau avea un cuvant in guvernarea civila. S-a format un fel de biserica de stat, tuturor oamenilor cerandulise sa contribuie la intretinerea clerului, iar autoritatile au fost imputernicite sa suprime erezia. In felul acesta puterea pamanteasca era in mainile bisericii. Astfel ca n-a trecut multa vreme pana cand aceste masuri au dus la rezultatul inevitabil - persecutia.
"Unsprezece ani dupa intemeierea primei colonii, Roger Williams a sosit in Lumea Noua. Asemenea primilor peregrini, el venise sa se bucure de libertatea religioasa; dar, altfel decat ei, el a vazut - ceea ce putini din vremea aceea vazusera - ca aceasta libertate era dreptul inalienabil al tuturor, oricare le-ar fi fost crezul. El era un cercetator sincer al adevarului sustinand impreuna cu Robinson, ca este cu neputinta ca toata lumina din Cuvantul lui Dumnezeu sa fi fost primita. Williams a fost primul om in crestinatatea moderna care a stabilit guvernarea civila pe invatatura despre libertatea de constiinta, despre egalitatea conceptiilor in fata legii."
Displayed: 5211 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online