Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 17:35-*
Previous part
Teama de Dumnezeu a fost declarata a nu fi deloc inceputul intelepciunii, ci inceputul nebuniei. Orice cult religios a fost interzis, in afara de acela al libertatii si al patriei. "Episcopului constitutional al Parisului i-a fost incredintat sa joace rolul principal in cea mai nereusita si scandaloasa comedie care s-a jucat vreodata inaintea unei adunari nationale... El a aparut imbracat in vesmintele preotesti, pentru a declara inaintea conventiei ca religia pe care o predicase atatia ani era din toate punctele de vedere o inventie a preotilor, care nu avea temelie nici in istorie si nici in adevarul sfant. El a tagaduit in termeni solemni si clari existenta Dumnezeirii, slujirii careia fusese consacrat, si s-a dedicat pentru viitor adorarii libertatii, egalitatii, virtutii si moralitatii. Apoi a depus pe masa insignele episcopale si a primit imbratisarea frateasca din partea presedintelui conventiei. Cativa preoti renegati au urmat exemplul acestui prelat." (Scott, vol. I, Pagina. 17)
"Si locuitorii pamantului se vor bucura de ei, si se vor veseli; si isi vor trimite daruri unul altuia; pentru ca cei doi prooroci ii chinuisera pe locuitorii pamantului". Franta cea necredincioasa adusese la tacere glasul mustrator al celor doi martori ai lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu zacea mort pe strazile ei, iar aceia care urasera cerintele si restrictiile Legii lui Dumnezeu tresaltau de bucurie. Oamenii Il sfidau pe fata pe Regele cerului. Ca si pacatosii din vechime, ei strigau: "Ce ar putea sa stie Dumnezeu si ce ar putea sa cunoasca Cel Preainalt". (Ps.73,11)
Cu o indrazneala hulitoare, peste putinta de a fi crezuta, unul dintre preotii noii ordini spunea: "Dumnezeule, daca existi, razbuna-Ti numele ofensat. Te provoc la lupta! Ramai tacut; nu indraznesti sa arunci tunetele. Dupa toate acestea, cine va mai crede
in existenta Ta?" (Lacretelle, History, vol.2, p.309; in Sir Archibald Alison, History of Europe, vol.1, cap.10). Ce ecou constituie aceste cuvinte ale intrebarii lui Faraon: "Cine este Dumnezeu ca sa ascult de glasul Lui? Eu nu-L cunosc pe Dumnezeu!"
"Nebunul zice in inima lui: 'Nu este Dumnezeu!'" (Ps.14,1). Iar Domnul declara cu privire la cei care strica adevarul: "Nebunia lor se va da pe fata inaintea tuturor". (2 Tim. 3,9). Dupa ce Franta a renuntat la inchinarea fata de viul Dumnezeu, la "Cel Preainalt care umple vesnicia", n-a trecut decat putina vreme pana cand ea a decazut intr-o idolatrie injositoare prin inchinarea la Zeita Ratiunii, in persoana unei femei desfranate. Si aceasta in adunarea reprezentativa a natiunii cu ajutorul celei mai inalte autoritati civile si legislative! Un istoric spunea: "Una dintre ceremoniile acestui timp nesanatos ramane fara egal pentru absurditatea ei unita cu lipsa de respect. Portile Conventiei au fost deschise pentru a face loc trecerii unei grupe de cantareti, in urma careia au intrat intr-o procesiune solemna membrii consiliului municipal, cantand un imn in cinstea libertatii si insotind, ca obiect al cultului lor viitor, o femeie acoperita cu un voal, pe care au numit-o Zeita Ratiunii. Dupa ce a fost adusa inauntru, a fost descoperita cu mare pompa si asezata la dreapta presedintelui, cand a fost recunoscuta de toti ca fiind o dansatoare de la Opera... Acestei femei, considerata ca cea mai buna reprezentare a ratiunii careia se inchinau, Conventia Nationala a Frantei i-a adus adorare publica.
Aceasta mascarada ridicola si nelegiuita a avut un puternic ecou, iar instalarea Zeitei Ratiunii a fost repetata si imitata in toata Franta, in provincii in care locuitorii doreau sa fie la acelasi nivel cu mai marii Revolutiei." (Scott, vol.1, cap.17)
"Oratorul care a introdus cultul Ratiunii a spus: 'Legislatori! Fanatismul a facut loc Ratiunii. Ochii lui incetosati n-au putut suporta stralucirea luminii. Astazi, o multime imensa s-a adunat sub aceste arcade gotice care, pentru prima oara, s-au facut ecoul adevarului. Acolo
francezii au sarbatorit singurul cult adevarat - acela al Libertatii, al Ratiunii. Acolo am dat chip dorintelor pentru prosperitatea puterii Republicii. Acolo am parasit idolii neinsufletiti in favoarea Ratiunii, a acestui chip insufletit, capodopera naturii'" (M.A. Thiers, History of the French Revolution, vol.2, pp. 370, 371).
Cand zeita a fost adusa inaintea Conventiei, presedintele a luat-o de mana si, indreptandu-se catre adunare, a spus: "Muritori, incetati sa mai tremurati inaintea tunetelor neputincioase ale unui Dumnezeu pe care temerile voastre L-au creat. De azi inainte sa nu mai recunoasteti nici o divinitate in afara de Ratiune. Va prezint aici icoana cea mai nobila si cea mai curata a ei; daca trebuie sa aveti idoli, jertfiti numai unora ca aceasta... Cazi inaintea augustului Senat al Libertatii, o, voal al Ratiunii!
Dupa ce a fost imbratisata de presedinte, zeita a fost urcata pe un car maret si condusa in mijlocul unei multimi la catedrala Notre Dame, pentru a lua locul Dumnezeirii. Acolo a fost asezata pe un altar inalt si a primit adorarea tuturor celor prezenti." (Alison, vol.1, cap.10)
Displayed: 5073 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online