Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 17:19-*
Previous part
Dupa cuvintele profetului, cu putin inainte de anul 1798, o putere de origine si caracter satanic urma sa se ridice pentru a face razboi impotriva Bibliei. Si in tara in care marturia celor doi martori avea sa fie adusa astfel la tacere, urma sa se manifeste ateismul lui Faraon si destrabalarea Sodomei.
Aceasta profetie si-a gasit implinirea cea mai exacta si mai izbitoare in istoria Frantei. In timpul Revolutiei, in anul 1793, "lumea a auzit pentru prima data despre o adunare de barbati,
nascuti si educati in mijlocul civilizatiei, care-si asumau dreptul de a conduce una dintre natiunile cele mai nobile ale Europei, ca isi uneau cu totii glasul pentru a nega cel mai solemn adevar pe care il primeste sufletul omenesc si ca au renuntat in unanimitate la credinta si adorarea lui Dumnezeu". (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17). "Franta este singura natiune in dreptul careia se pastreaza raportul autentic ca un popor si-a ridicat mana in razvratire deschisa impotriva Autorului universului. Au existat si continua sa existe multi alti hulitori, multi necredinciosi, in Anglia, in Germania, in Spania si peste tot; dar Franta ramane deosebita in istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin hotararea adunarii ei legislative, s-a pronuntat ca Dumnezeu nu exista si la auzirea acestei vesti toata populatia capitalei si o mare majoritate din alte parti, atat femei, cat si barbati, au dansat si au cantat de bucurie acceptand declaratia" (Blackwood's Magazine, November 1870).
Franta a prezentat si caracteristicile care s-au manifestat indeosebi in Sodoma. In timpul Revolutiei, s-a manifestat o stricaciune si o decadere a moralitatii asemanatoare cu aceea care a adus distrugerea asupra cetatilor din campie. Un istoric prezinta laolalta ateismul si depravarea Frantei, asa cum sunt redate in profetie: "Strans legata de aceste legi care afectau religia, era aceea care desfiinta legatura de casatorie - cel mai sfant angajament pe care-l pot face fiintele omenesti, a carui durabilitate duce cu toata puterea la consolidarea societatii - reducand-o la un simplu contract civil cu un caracter trecator, in care cei doi se pot angaja si pe care il pot parasi dupa bunul lor plac...Daca demonii s-ar fi apucat sa descopere o cale de a distruge cu cel mai mare efect tot ce este venerabil, placut, sau permanent in viata conjugala si sa obtina in acelasi timp asigurarea ca paguba morala pe care avea de gand sa o produca va fi perpetuata de la o generatie la alta, ei n-ar fi inventat un plan mai cu efect decat degradarea legamantului casatoriei... Sophie Arnoult, o actrita
vestita pentru spiritul ei batjocoritor, a descris casatoria republicana libera ca fiind 'sacramentul adulterului'". (Scott, vol.I, cap.17)
"Acolo unde a fost rastignit si Domnul nostru"; si aceasta specificare a profetiei a fost implinita de Franta. In nici o alta tara spiritul vrajmasiei impotriva lui Hristos n-a fost manifestat in chip mai izbitor. In nici o alta tara n-a intampinat adevarul o impotrivire mai cruda si mai insuportabila. In persecutia pe care Franta a declansat-o asupra marturisitorilor Evangheliei, ea L-a rastignit pe Domnul Hristos in persoana ucenicilor Sai.
Veac dupa veac fusese varsat sangele sfintilor. In timp ce valdenzii isi dadeau viata in muntii Piemontului "pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Isus Hristos", o marturie asemanatoare in favoarea adevarului era data de fratii lor albigenzi in Franta. Iar in zilele Reformei, adeptii ei au fost dati mortii in chinuri groaznice. Regi si nobili, doamne de origine inalta si fete delicate, mandria si nobletea natiunii, si-au desfatat privirile cu suferintele martirilor lui Isus. Hughenotii cei curajosi, luptand pentru acele drepturi pe care sufletul omenesc le socoteste cele mai sfinte, si-au varsat sangele pe multe campuri de bataie. Protestantii care erau scosi in afara legii, pe capul lor fiind pus un premiu, erau vanati ca fiarele salbatice.
"Biserica din pustie", putinii urmasi ai vechilor crestini care mai ramasesera in Franta in secolul XVIII, ascunzandu-se in muntii din sud, tineau inca credinta parintilor lor. Cand indrazneau sa se intalneasca noaptea pe coastele muntilor sau in luminisuri singuratice, erau urmariti de ostasi si tarati in sclavie pe viata la galere. Cei mai curati, cei mai nobili si distinsi, cei mai inteligenti barbati ai Frantei erau legati in lanturi, in chinuri groaznice, intre hoti si asasini (vezi Wylie, b.22, cap.6). Altii, tratati mai cu mila, erau impuscati cu sange rece, in timp ce, neinarmati si neajutorati, cadeau in genunchi la rugaciune. Sute de oameni in varsta, femei fara aparare
si copii nevinovati erau lasati morti la locul lor de intalnire. Strabatand muntii sau padurile unde obisnuiau sa se adune ei, nu era ceva neobisnuit ca "la fiecare pas sa se gaseasca trupuri moarte impunse de sabie si presarate pe pajisti si corpuri spanzurate atarnand de copaci". Tara lor, pustiita de sabie, de secure si de rug, "a fost transformata intr-un pustiu imens, intunecat". "Aceste atrocitati n-au fost decretate in evul mediu, ci in epoca stralucita a lui Ludovic al XIV-lea. Atunci cand era cultivata stiinta, literatura se dezvolta, teologii de la curte si din capitala erau oameni invatati si elocventi si se laudau in mare masura ca sunt plini de darul blandetii si al milei." (Idem, b.22, cap.7)
Displayed: 5370 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online