Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 16:17-*
Previous part
In Scotia, semintele adevarului raspandite de Columba si de catre colaboratorii lui n-au fost niciodata distruse cu totul. Timp de sute de ani dupa ce bisericile Angliei s-au supus Romei, cele din Scotia si-au pastrat libertatea. In secolul al XII-lea insa, papalitatea isi pusese piciorul aici si in nici o alta tara n-a exercitat o stapanire absoluta ca in acest loc. Nicaieri intunericul n-a fost mai adanc. Totusi, aici straluceau niste raze de lumina care strapungeau intunericul si dadeau fagaduinta zilei de maine. Lolarzii, venind din Anglia cu Biblia si cu invataturile lui Wycliffe, au facut mult pentru a pastra cunostintele Evangheliei si fiecare tara si-a avut martorii si martirii ei.
La inceputul marii Reforme au aparut scrierile lui Luther si dupa aceea Noul Testament al lui Tyndale. Neluati in seama de ierarhia papala, acesti soli au strabatut pe tacute muntii si vaile, dand un suflu nou facliei adevarului care aproape se stinsese in Scotia si anuland lucrarea pe care o facuse Roma timp de patru secole de asuprire.
Apoi, sangele martirilor a dat un avant nou miscarii. Conducatorii papistasi, care s-au trezit deodata in fata primejdiei ce ameninta cauza lor, i-au dus la rug pe unii dintre cei mai nobili si mai onorati fii ai Scotiei.
Dar procedand astfel, ei n-au facut decat sa inalte un amvon de la care cuvintele acestor martori gata sa moara puteau fi auzite in toata tara, determinand totodata poporul sa scuture catusele Romei.
Hamilton si Wishart, printi atat prin origine, cat si in caracter, o data cu un numar mare de discipoli umili, si-au dat viata pe rug. Dar din flacarile lui Wishart a iesit cineva pe care flacarile nu aveau sa-l mai aduca la tacere, unul care sub conducerea lui Dumnezeu urma sa sune clopotul de moarte al papalitatii in Scotia.
John Knox s-a indepartat de traditiile si de misticismul bisericii, pentru a se hrani cu adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu; si invataturile lui Wishart i-au intarit hotararea de a parasi legatura cu Roma, ca sa se uneasca cu reformatorii persecutati.
Indemnat de tovarasii lui sa preia slujba de predicator, el s-a dat inapoi cu teama in fata acestei raspunderi si numai dupa zile intregi de reculegere si lupta chinuitoare cu sine a consimtit la aceasta. Dar, dupa ce a acceptat pozitia, a pornit inainte cu o hotarare nestramutata si un curaj neinfricat, pe care l-a avut tot timpul vietii lui. Acest reformator cu inima sincera nu se temea de fata omului. Flacarile martiriului care ardeau in jurul lui nu faceau decat sa-i aprinda zelul cu o si mai mare ardoare. Securea tiranului era tinuta amenintator deasupra capului sau, dar el nu a cedat, dand lovituri puternice in dreapta si in stanga pentru a darama idolatria.
Atunci cand a fost adus in fata reginei Scotiei, in a carei prezenta zelul multor conducatori ai protestantismului slabea, John Knox a dat o marturie categorica in favoarea adevarului. El nu putea fi castigat prin maguliri si nu se clatina in fata amenintarilor. Regina l-a acuzat de erezie. El ii invatase pe oameni sa primeasca o religie interzisa de stat, declara ea, si in felul acesta calca porunca lui Dumnezeu care poruncise supusilor sa asculte de suveranii lor. Dar Knox a raspuns categoric:
"Deoarece religia adevarata nu si-a primit puterea si autoritatea originara de la printii lumii, ci numai de la Dumnezeul cel Vesnic,
nici supusii lor nu sunt legati sa-si modeleze religia dupa poftele printilor lor. Caci adesea se intampla ca printii sunt mai ignoranti decat toti ceilalti in ce priveste religia adevarata a lui Dumnezeu... Daca toata samanta lui Avraam ar fi avut religia lui Faraon, ai carui supusi erau, va rog, doamna, ce religie ar fi fost pe lume? Sau daca toti oamenii din zilele apostolilor ar fi avut religia imparatilor Romei, ce religie ar fi fost pe fata pamantului?... Asa ca, doamna, va dati seama ca supusii nu sunt legati de religia printilor lor, cu toate ca le este poruncit sa asculte de ei."
Atunci Maria a spus: "Voi interpretati Scripturile intr-un fel, iar ei (invatatorii romano-catolici) o interpreteaza altfel; pe cine sa cred, si cine sa fie judecator?"
"Sa-L credeti pe Dumnezeu care vorbeste lamurit in Cuvantul Sau", a raspuns reformatorul; "si mai mult decat spune Cuvantul, sa nu credeti nici pe unii, nici pe ceilalti. Cuvantul lui Dumnezeu este lamurit; si daca apare vreo nelamurire in vreun loc, Duhul Sfant, care nu Se contrazice niciodata, explica acelasi lucru mai lamurit in alte locuri, asa incat sa nu ramana nici o indoiala decat pentru aceia care raman necunoscatori din rea credinta." (David Laing, The Collected Works of John Knox, vol.2, pp. 281, 284)
Acestea erau adevarurile pe care reformatorul neinfricat le-a rostit in urechile membrilor casei regale, cu riscul vietii. Cu acelasi curaj neinfrant el a ramas statornic in hotararea sa, rugandu-se neincetat si purtand luptele Domnului, pana cand Scotia s-a eliberat de papalitate.
In Anglia, adoptarea protestantismului ca religie de stat a diminuat, dar nu a oprit cu totul persecutia. In timp ce se renuntase la multe dintre invataturile Romei, nu putine dintre formele ei fusesera totusi adoptate. Suprematia papei a fost respinsa, dar in locul ei monarhul a fost intronat drept cap al bisericii. In serviciile divine ale bisericii se vedea inca o mare departare de curatia si simplitatea Evangheliei. Marele principiu al libertatii
Displayed: 5386 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online