Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 16:10-*
Previous part
El si-a continuat lucrarile cu o neobosita perseverenta si seriozitate. Cu toate ca autoritatile engleze isi pazeau porturile cu cea mai stricta vigilenta, Cuvantul lui Dumnezeu a ajuns pe diverse cai tainice la Londra, de unde era raspandit in toata tara. Papistasii au incercat sa inabuse adevarul, dar a fost zadarnic. Episcopul de Durham a cumparat de la un librar, care era prieten cu Tyndale, intregul stoc de Biblii cu scopul de a le distruge, presupunand ca aceasta va impiedica in mare masura lucrarea. Dar, contrar celor scontate, cu banii oferiti in felul acesta s-a cumparat material pentru o editie noua, imbunatatita, care altfel nu s-ar fi putut publica. Cand Tyndale a fost arestat dupa aceea, i-a fost oferita libertatea, daca va dezvalui numele acelora care l-au ajutat sa faca fata cheltuielilor tiparirii Bibliilor. El a raspuns ca episcopul de Durham facuse mai mult decat oricare altul; caci platind un pret mare pentru cartile predate, il ajutase sa mearga inainte cu mult curaj.
Tyndale a fost tradat in mainile vrajmasilor sai si o data a fost intemnitat pentru mai multe luni. In cele din urma a dat marturie pentru credinta lui prin moartea de martir; dar armele pe care el le-a pregatit i-au inzestrat pe alti viteji
sa duca lupta prin toate veacurile, chiar pana in zilele noastre.
Latimer sustinea de la amvon ca Biblia ar trebui citita in limba poporului. "Autorul Sfintelor Scripturi", spunea el, "este Insusi Dumnezeu" "si aceste Scripturi impartasesc puterea si vesnicia Autorului lor. Nu exista rege, imparat, magistrat sau conducator... care sa nu fie obligat sa asculte... de Cuvantul Sau". "Sa nu luam nici o alta cale, ci sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa ne calauzeasca; sa nu mergem dupa... stramosii nostri si nici sa nu privim la ce au facut ei, ci la ceea ce ar fi trebuit ei sa faca." (Hugh Latimer, First Sermon Preached Before King Edward VI)
Barnes si Frith, prieteni credinciosi ai lui Tyndale, s-au ridicat apoi in apararea adevarului. Au urmat cei doi Ridley si Cranmer. Acesti conducatori ai Reformei engleze erau barbati de cultura si majoritatea dintre ei fusesera apreciati pentru zelul sau credinciosia lor in cercurile romanistilor. Impotrivirea lor fata de papalitate a fost urmarea cunoasterii ratacirilor "Sfantului Scaun". Aceasta cunoastere a tainelor Babilonului a dat o mai mare putere marturiei lor impotriva lui.
"V-as pune o intrebare ciudata", spunea Latimer. "Stiti voi care este cel mai zelos episcop si prelat din toata Anglia?... Va vad ascultand si asteptand sa-i pronunt numele, dar va voi raspunde: este Satana! El nu lipseste niciodata din dioceza lui; cautati-l oricand doriti si el este totdeauna acasa; totdeauna este la lucru. Nu-l veti gasi niciodata lenevind, va garantez... Acolo unde locuieste diavolul, afara cu cartile si sus cu lumanarile. La o parte cu Biblia si sus cu mataniile! La o parte cu lumina Evangheliei si sus cu lumina candelelor, da, chiar si la miezul zilei; ...jos cu crucea lui Hristos si sus cu milosteniile pentru purgatoriu; ...la o parte cu imbracarea celor goi, a celor saraci si neputinciosi, sus cu impodobirea icoanelor si cu decorarea mareata a lemnelor si a pietrelor; sus cu traditiile si legile oamenilor, jos cu traditiile lui Dumnezeu si cu preasfantul Sau Cuvant... O, daca prelatii nostri ar fi tot atat de staruitori in a semana graul adevaratei invataturi precum este Satana sa semene neghina si buruienele." (Idem, Sermon of the Plough)
Marele principiu aparat de acesti reformatori - acelasi care fusese sustinut de catre valdenzi, de Wycliffe, de Jan Huss, de Luther, de Zwingli si de catre toti aceia care s-au unit cu ei - era autoritatea infailibila a Sfintelor Scripturi ca regula de credinta si viata. Ei respingeau dreptul papilor, conciliilor, Parintilor bisericesti si regilor de a stapani constiinta in materie de religie. Biblia era autoritatea lor si prin invatatura sa ei probau toate doctrinele si toate pretentiile. Credinta in Dumnezeu si in Cuvantul Sau i-a sustinut pe acesti oameni sfinti atunci cand isi dadeau viata pe rug. "Fiti curajosi", striga Latimer catre tovarasii lui de rug, atunci cand flacarile erau gata sa aduca la tacere glasul lor, "prin harul lui Dumnezeu noi vom aprinde astazi o lumina in Anglia, care nu va putea fi stinsa niciodata". (Works of Hugh Latimer, vo.I, p.13)
In Scotia, semintele adevarului raspandite de Columba si de catre colaboratorii lui n-au fost niciodata distruse cu totul. Timp de sute de ani dupa ce bisericile Angliei s-au supus Romei, cele din Scotia si-au pastrat libertatea. In secolul al XII-lea insa, papalitatea isi pusese piciorul aici si in nici o alta tara n-a exercitat o stapanire absoluta ca in acest loc. Nicaieri intunericul n-a fost mai adanc. Totusi, aici straluceau niste raze de lumina care strapungeau intunericul si dadeau fagaduinta zilei de maine. Lolarzii, venind din Anglia cu Biblia si cu invataturile lui Wycliffe, au facut mult pentru a pastra cunostintele Evangheliei si fiecare tara si-a avut martorii si martirii ei.
Displayed: 5042 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online