Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 15:8-*

Previous part

Timp de 25 de ani a calatorit incoace si incolo impreuna cu sotia si copiii sai, indurand greutati si lipsuri mari, avand continuu viata in primejdie. A parcurs Tarile de Jos si nordul Germaniei, lucrand indeosebi printre clasele mai umile, dar exercitand o influenta vasta. Cu o elocventa innascuta, desi avea putina instruire, era un barbat cu o integritate fara repros, cu un spirit umil si un comportament amabil, de o evlavie sincera si serioasa, exemplificand in viata lui preceptele pe care le predica, fapt care castiga increderea oamenilor. Discipolii sai au fost imprastiati si asupriti. Ei au avut mult de suferit fiind confundati cu fanaticii din Münster. Dar cu toate acestea datorita lucrarii lui multi au fost convertiti.

Nicaieri n-au fost primite invataturile reformate mai mult decat in Tarile de Jos. In cateva tari, aderentii lor au suferit cea mai groaznica persecutie. In Germania, Carol al V-lea interzisese Reforma si i-ar fi adus cu bucurie pe toti adeptii ei la rug; dar printii s-au ridicat ca o bariera impotriva tiraniei lui. In Olanda, unde puterea lui era si mai mare, edictele persecutoare au urmat unul dupa altul in rapida succesiune. Citirea Bibliei, ascultarea ei, predicarea sau chiar a vorbi despre ea insemna culpabilitate grava

si moarte pe rug. De asemenea, rugaciunea in ascuns, refuzul inchinarii in fata unei icoane sau intonarea unui psalm erau fapte care se pedepseau cu moartea. Chiar si aceia care isi renegau ratacirile erau condamnati si, daca erau barbati, erau ucisi cu sabia, iar daca erau femei, erau arse de vii. Mii de oameni au pierit sub domnia lui Carol si a lui Filip al II-lea.

Odata a fost adusa inaintea inchizitorilor o familie intreaga, acuzata ca nu vine la liturghie si se inchina acasa in taina. La cercetarea facuta cu privire la practicile lor, fiul cel mai tanar a raspuns: "Ne plecam pe genunchi si ne rugam ca Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sa ne ierte pacatele; ne rugam pentru suveranul nostru, ca domnia lui sa fie prospera si viata lui fericita, ne rugam pentru judecatorii nostri, ca Dumnezeu sa-i pazeasca." (Wylie, b.18, cap.6). La aceste cuvinte, cativa dintre judecatori au fost miscati profund, cu toate acestea tatal si unul dintre fii au fost condamnati la rug.

Furia prigonitorilor era egalata de credinta martirilor. Nu numai barbatii, dar chiar si femeile cele mai delicate si tinerele fete manifestau un curaj neinfrant. "Sotiile luau atitudine langa rugul barbatilor lor si, in timp ce ei ardeau, ele sopteau cuvinte de mangaiere sau cantau psalmi pentru a-i incuraja". "Tinerele intrau de vii in mormant, ca si cand ar fi intrat in camera odihnei pentru noapte; sau mergeau pe esafod si pe rug imbracate in cele mai bune vesminte, ca si cum ar fi mers la casatorie." (Idem, b.18, cap.6)

Ca si zilele in care paganismul cauta sa distruga Evanghelia, sangele crestinilor era o samanta (vezi Tertullian, Apologia, parag. 50). Persecutia a slujit la cresterea numarului martorilor pentru adevar. An dupa an, monarhul, infuriat pana la nebunie de neclintita hotarare a oamenilor, savarsea lucrarea lui barbara, dar totul era zadarnic. Abia sub conducerea nobilului Wilhelm de Orania revolutia a adus in cele din urma Olandei libertatea de a se inchina lui Dumnezeu.

In muntii Piemontului, pe campiile Frantei si pe tarmurile Olandei, inaintarea Evangheliei a fost insemnata

cu sangele discipolilor ei. Dar in tarile din nord ea a gasit o intrare pasnica. Studentii de la Wittenberg, reintorcandu-se la caminele lor, au adus credinta reformata in Scandinavia. Publicarea scrierilor lui Luther a contribuit si ea la raspandirea luminii. Oamenii simpli, cutezatori, din nord s-au intors de la stricaciunea, pompa si superstitiile Romei, pentru a primi curatia si simplitatea adevarurilor datatoare de viata ale Bibliei.

Tausen, "reformatorul Danemarcei", era fiul unui taran. Baiatul a dat de timpuriu dovada de o inteligenta viguroasa; el inseta dupa instruire; dar nu-i putea fi data in conditiile modeste in care se gaseau parintii lui, asa ca a intrat intr-o manastire. Aici, curatia vietii lui impreuna cu staruinta si cu credinciosia sa au castigat simpatia superiorului sau. Si in urma unei examinari, s-a dovedit ca poseda talente care promiteau in viitor mari servicii bisericii. S-a luat, deci, hotararea sa i se dea o educatie la una din universitatile Germaniei sau in Tarile de Jos. Tanarului student i s-a ingaduit sa aleaga o scoala, punandu-se conditia sa nu mearga la Wittenberg. Studentul bisericii nu trebuia sa fie influentat de otrava ereziei. Asa spuneau calugarii.

Tausen a mers la Köln, care era pe atunci, ca si acum, una din fortaretele romanismului. Aici a fost repede dezgustat de misticismul profesorilor. Cam in aceeasi vreme i-au cazut in mana si scrierile lui Luther. Le-a citit cu uimire si placere si a dorit foarte mult sa se bucure de indrumarea personala a reformatorului. Dar a face lucrul acesta insemna sa-si asume riscul jignirii superiorului sau si sa piarda sustinerea din partea lui. S-a hotarat repede si in scurta vreme s-a inscris ca student la Wittenberg.

Displayed: 5102 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online