Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 15:17-*
Previous part
Tausen a mers la Köln, care era pe atunci, ca si acum, una din fortaretele romanismului. Aici a fost repede dezgustat de misticismul profesorilor. Cam in aceeasi vreme i-au cazut in mana si scrierile lui Luther. Le-a citit cu uimire si placere si a dorit foarte mult sa se bucure de indrumarea personala a reformatorului. Dar a face lucrul acesta insemna sa-si asume riscul jignirii superiorului sau si sa piarda sustinerea din partea lui. S-a hotarat repede si in scurta vreme s-a inscris ca student la Wittenberg.
Intorcandu-se in Danemarca, a revenit la manastire. Nimeni nu l-a banuit de lutheranism; el nu si-a dezvaluit secretul, ci a incercat, fara sa provoace prejudecatile tovarasilor lui, sa-i aduca la o credinta mai curata si la o viata mai sfanta. A deschis Biblia, le-a explicat intelesul ei adevarat si, in cele din urma, le-a predicat pe Hristos ca neprihanire a
pacatosului si singura nadejde de mantuire. Mare a fost mania superiorului care-si pusese mari sperante in el, ca intr-un aparator brav al Romei. Imediat a fost mutat intr-o alta manastire si inchis intr-o celula, sub o supraveghere aspra.
Spre groaza noilor lui pazitori, cativa calugari s-au declarat convertiti la protestantism. Printre gratiile celulei, Tausen transmitea tovarasilor sai cunostinta despre adevar. Daca parintii bisericesti danezi ar fi fost iscusiti in planul bisericii de a trata erezia, glasul lui Tausen n-ar mai fi fost auzit niciodata; dar in loc sa-l inchida intr-un mormant, intr-o temnita subterana, l-au dat afara din manastire. Acum erau fara putere. Tocmai atunci fusese dat un edict regal, care oferea protectie invatatorilor noii doctrine. Tausen a inceput sa predice. Usile bisericilor i se deschideau, iar oamenii se inghesuiau sa-l asculte. Si altii predicau Cuvantul lui Dumnezeu. Noul Testament tradus in limba daneza era pretutindeni raspandit. Eforturile facute de papistasi de a distruge lucrarea nu facusera decat sa o extinda si, in scurta vreme, Danemarca a primit credinta reformata.
Si in Suedia, tineri care au baut din izvorul de la Wittenberg au adus apa vietii concetatenilor lor. Doi dintre conducatorii reformei suedeze, Olaf si Laurentius Petri, fiii unui fierar din Orebro, studiasera sub indrumarea lui Luther si a lui Melanchton, iar adevarurile pe care le invatasera in felul acesta erau gata sa le faca cunoscute si altora. Asemenea marelui reformator, Olaf a trezit poporul cu zelul si cu elocventa lui, in timp ce Laurentius, asemenea lui Melanchton, era erudit, prevazator si linistit. Amandoi erau barbati cu o evlavie arzatoare, cu inalte cunostinte teologice si cu un curaj neclintit in inaintarea adevarului. Dar opozitia papistasa nu lipsea. Preotii catolici au atatat poporul ignorant si superstitios. Olaf Petri a fost adesea asaltat de multime si in mai multe randuri abia a scapat cu viata. Acesti reformatori au fost insa simpatizati si ocrotiti de rege.
Sub conducerea bisericii Romei, oamenii erau cufundati in saracie si gemeau sub asuprire. Ei nu cunosteau Scripturile si, avand o religie de forme si ceremonii care nu aduceau nici o lumina sufletului, se intorceau din nou la credintele superstitioase si la practicile paganesti ale stramosilor lor. Natiunea era impartita in grupe care se luptau intre ele, ale caror hartuieli continue mareau nenorocirea tuturor. In aceasta situatie, regele s-a hotarat sa faca o reforma a statului si a bisericii, salutand cu bucurie aceste ajutoare pricepute in lupta impotriva Romei.
In prezenta monarhului si a conducatorilor Suediei, Olaf Petri, cu o mare iscusinta, a aparat credinta reformata impotriva sustinerilor Romei. El a declarat ca invataturile Parintilor bisericesti trebuiau primite numai atunci cand sunt in concordanta cu Scripturile; ca invataturile esentiale ale credintei sunt prezentate in Biblie intr-un mod atat de clar si simplu, incat toti oamenii le pot intelege. Hristos a spus: "Invatatura Mea, nu este a Mea ci a Celui ce M-a trimis" (Ioan 7,16); iar Pavel a declarat ca oricine predica o alta Evanghelie decat aceea pe care a primit-o el, sa fie anatema (Gal. 1,8). "Atunci, cum incearca altii, spunea reformatorul, sa porunceasca dogme dupa placerea lor si sa le impuna ca lucruri necesare pentru mantuire?" (Wylie b.10, cap.4). El a aratat ca decretele bisericii nu au nici o autoritate atunci cand sunt in contradictie cu poruncile lui Dumnezeu si a sustinut marele principiu protestant ca "Biblia si numai Biblia" este singura regula de credinta si practica.
Aceasta disputa, desi a ramas in mare masura necunoscuta, ne arata "felul oamenilor care au format membrii de rand, masele armatei reformatorilor. Ei nu erau neinvatati sau sectari, nici polemisti zgomotosi - ci dimpotriva, erau oameni care studiasera Cuvantul lui Dumnezeu si stiau bine cum sa foloseasca armele pe care le oferea Biblia. In ceea ce priveste eruditia, ei se aflau in fruntea veacului lor. Daca ne-am indrepta atentia catre centrele stralucite, cum sunt Wittemberg si Zürich, si la numele ilustre
Displayed: 5009 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online