Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:77-*
Previous part
Farel si-a inceput lucrarea in Elvetia, deghizat intr-un invatator umil. Repartizat intr-o parohie izolata, s-a devotat educatiei copiilor. Pe langa invataturile scolare obisnuite, el a introdus cu prudenta adevarurile Bibliei, nadajduind ca prin copii va ajunge la parinti. Pentru ca unii credeau, preotii au hotarat sa opreasca lucrarea, iar oamenii superstitiosi din regiune au fost instigati sa se impotriveasca. "Aceasta nu poate fi Evanghelia lui Hristos", sustineau preotii, "deoarece predicarea ei nu aduce pace, ci razboi." (Wylie, b.14, cap.3). Asemenea primilor ucenici, cand Farel era persecutat intr-un oras, fugea in altul. Din sat in sat, din oras in oras, el mergea calatorind pe jos, suferind de foame, de frig si de oboseala si peste tot viata ii era in primejdie. Predica in piete, in biserici, uneori la amvoanele catedralelor. Alteori gasea biserica goala; uneori predica ii era intrerupta de strigate si batjocuri; deseori era inlaturat cu forta de la amvon. Nu o data a fost prins de gloata si batut de moarte. Cu toate acestea el mergea
inainte. Desi deseori respins, cu o darzenie neobosita, el se intorcea din nou la lupta; si unul dupa altul, a vazut orasele si cetatile care fusesera bastioane ale papalitatii, deschizandu-si portile pentru Evanghelie. Mica parohie in care a lucrat la inceput a primit in scurta vreme credinta reformata. Orasele Morat si Neuchatel au renuntat si ele la riturile romano-catolice si au indepartat chipurile idolatre din biserici.
Farel dorise de multa vreme sa infiga stindardul protestant in Geneva. Daca acest oras ar fi putut fi castigat, ar fi devenit un centru pentru Reforma in Franta, Elvetia si Italia. Cu aceasta tinta in fata, si-a continuat lucrarea pana cand multe din orasele si satele din jur au fost castigate. Apoi, impreuna cu un singur insotitor a intrat in Geneva. Dar nu i-a fost ingaduit sa predice decat de doua ori. Preotii, incercand zadarnic sa obtina condamnarea de catre autoritatile civile, l-au chemat in fata unui consiliu ecleziastic la care au venit cu arme ascunse sub mantii, hotarati sa-i ia viata. In afara salii, o gloata furioasa cu ciomege si sabii a fost adunata pentru a fi sigura de moartea lui in caz ca ar fi reusit sa scape de la consiliu. Dar prezenta magistratilor si a fortei armate l-a salvat. A doua zi dis-de-dimineata, a fost condus impreuna cu tovarasul lui peste lac intr-un loc sigur. In felul acesta s-a incheiat primul lui efort de a evangheliza Geneva.
Pentru incercarea urmatoare a fost aleasa o unealta mai umila - un tanar atat de modest la infatisare, incat a fost tratat cu raceala chiar de catre prietenii declarati ai Reformei. Oare ce putea face acesta acolo unde Farel a fost respins? Cum putea acesta, cu atat de putin curaj si experienta, sa infrunte furtuna din fata careia cei mai puternici si mai curajosi fusesera obligati sa fuga? "Nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul" (Zah. 4,6) "Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de rusine pe cele tari". "Pentru ca nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii." (1 Cor. 1,27.25)
Froment si-a inceput lucrarea ca invatator. Adevarurile
pe care le preda copiilor la scoala, acestia le repetau acasa. In curand, si parintii au venit sa asculte explicatia Bibliei, pana cand clasele s-au umplut de ascultatori atenti. Noi Testamente si brosuri au fost distribuite gratuit si ele ajungeau la multi care nu indrazneau sa vina sa asculte noile invataturi. Dupa o vreme, si acest lucrator a fost obligat sa fuga; dar adevarurile pe care le-a predat au pus stapanire pe mintile oamenilor. Reforma fusese sadita si continua sa se intareasca si sa se extinda. Predicatorii s-au reintors si prin lucrarile lor cultul protestant a fost intemeiat in Geneva.
Orasul se declarase deja de partea Reformei cand Calvin, dupa multe calatorii si greutati, a intrat pe portile lui. Intorcandu-se dupa o ultima vizita in locul sau de nastere, a gasit drumul spre Basel barat de armatele lui Carol al V-lea, asa ca a fost obligat sa mearga pe o ruta ocolita la Geneva.
In aceasta vizita Farel a recunoscut mana lui Dumnezeu. Desi Geneva primise credinta protestanta, mai ramanea totusi o mare lucrare de facut acolo. Oamenii nu sunt convertiti in grup, ci ca indivizi; lucrarea de renastere trebuie sa fie indeplinita in inima si in constiinta prin puterea Duhului Sfant si nu prin decretele conciliilor. Cu toate ca locuitorii Genevei respinsesera autoritatea Romei, ei nu erau atat de pregatiti sa renunte la viciile care se inradacinasera sub dominatia ei. A intemeia aici principiile curate ale Evangheliei si a pregati acest popor sa ocupe cu demnitate pozitia la care Providenta il chema nu era o sarcina deloc usoara.
Farel era convins ca a gasit in Calvin pe acela care se putea uni cu el in aceasta lucrare. In numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe tanarul evanghelist sa ramana si sa lucreze acolo. Calvin s-a dat inapoi ingrozit. Timid si iubitor de pace, evita legatura cu spiritul indraznet, independent si chiar violent al locuitorilor din Geneva. Sanatatea lui firava impreuna cu deprinderile lui de a studia il faceau sa se retraga. Crezand ca prin pana lui ar putea servi mult mai bine cauza
Displayed: 5283 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online