Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:85-*
Previous part
Farel era convins ca a gasit in Calvin pe acela care se putea uni cu el in aceasta lucrare. In numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe tanarul evanghelist sa ramana si sa lucreze acolo. Calvin s-a dat inapoi ingrozit. Timid si iubitor de pace, evita legatura cu spiritul indraznet, independent si chiar violent al locuitorilor din Geneva. Sanatatea lui firava impreuna cu deprinderile lui de a studia il faceau sa se retraga. Crezand ca prin pana lui ar putea servi mult mai bine cauza
Reformei, dorea sa gaseasca un loc linistit pentru studiu si de acolo, prin scris, sa instruiasca si sa intareasca bisericile. Dar sfatul solemn al lui Farel i-a venit ca o chemare din cer si el n-a indraznit sa o refuze. "I s-a parut", spunea el, "ca mana lui Dumnezeu s-a coborat din cer, ca l-a prins si l-a tintuit irevocabil de locul pe care era atat de nerabdator sa-l paraseasca." (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.9, cap.17)
In timpul acesta, primejdii mari amenintau cauza protestanta. Anatemele papei fulgerau impotriva Genevei si natiuni puternice o amenintau cu distrugerea. Cum urma sa reziste acest oras mic in fata ierarhiei papale, care deseori ii silise pe regi si imparati sa se supuna? Cum se putea impotrivi armatelor marilor cuceritori ai lumii?
In intreaga crestinatate, protestantismul era amenintat de dusmani redutabili. Dupa ce primele biruinte asupra Reformei au trecut, Roma adusese forte noi, nadajduind sa-si desavarseasca distrugerea. In vremea aceea a fost creat ordinul iezuitilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de constiinta si puternic dintre toti aparatorii papalitatii. Calugarii acestui ordin erau cu totul izolati de orice fel de legaturi pamantesti si interese omenesti, morti fata de cerintele afectiunii naturale, cu ratiunea si constiinta complet inabusite, ei nu cunosteau nici o regula, nici o legatura, in afara de aceea a ordinului lor, si nici o datorie in afara de aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos i-a facut in stare pe aderentii ei sa faca fata primejdiei si sa suporte suferintele, fara sa se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei si a saraciei, ca sa inalte steagul adevarului, facand fata scaunului de tortura, temnitei si rugului. Pentru a lupta impotriva acestor forte, iezuismul ii inspira pe urmasii lui cu un fanatism care-i facea in stare sa indure si ei primejdii asemanatoare ca sa opuna puterii adevarului toate mijloacele de amagire. N-a existat o crima mai oribila pe care sa n-o savarseasca, nici o amagire josnica pentru a o practica, nici o prefacatorie prea perfida la care sa nu recurga. Legati prin juramant pentru o saracie si umilinta continua, ei aveau scopul de a castiga bogatie si putere, ca sa fie devotati inabusirii protestantismului si restabilirii suprematiei papale.
Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent
vesmant de sfintenie, vizitand inchisori si spitale, ajutandu-i pe bolnavi si pe saraci, marturisind ca au renuntat la lume si purtand numele sfant al lui Isus care a venit sa faca binele. Insa, sub aceasta infatisare exterioara fara repros, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice si criminale. Un principiu fundamental al ordinului era acela ca scopul scuza mijloacele. Si in virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, juramintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau si recomandate atunci cand slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizari, iezuitii isi croiau drum in functii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui si conducand astfel politica natiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stapanii lor. Infiintau scoli pentru copiii printilor si ai nobililor si scoli pentru poporul de rand, in care copiii protestantilor erau atrasi si educati in pazirea ritualurilor catolice. Toata pompa si manifestarea exterioara de atunci a cultului romano-catolic avea drept scop sa produca confuzie, sa uimeasca si sa cucereasca imaginatia si in felul acesta libertatea, pentru care parintii luptasera si murisera, sa fie tradata de copii. Iezuitii s-au raspandit cu repeziciune in Europa si oriunde ajungeau se producea o reinviorare a papalitatii.
Pentru a le da o putere mai mare, a fost data o bula papala care imputernicea Inchizitia (vezi note suplimentare). In ciuda faptului ca era privit cu oroare chiar si in tarile catolice, acest tribunal groaznic a fost din nou infiintat de catre conducatorii papistasi, astfel cruzimile prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate in temnite ascunse. In multe tari, mii si mii de oameni chiar din floarea natiunii, cei mai sinceri si mai nobili, cei mai inteligenti, mai educati, pastori evlaviosi si devotati cetateni harnici si patrioti, savanti eminenti, artisti talentati si meseriasi priceputi, erau omorati sau obligati sa fuga in alte tari.
Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge lumina Reformei, pentru a-i desparti pe oameni de Biblie si pentru a restabili ignoranta si superstitia evului mediu. Dar, sub binecuvantarea lui Dumnezeu si prin lucrarea acelor barbati
Displayed: 5096 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online