Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:55-*
Previous part
Reformatorii francezi, dorind sa-si vada patria in pas cu Germania si Elvetia, s-au hotarat sa dea o lovitura indrazneata impotriva superstitiilor Romei, care sa trezeasca intreaga natiune. Ca urmare, intr-o noapte au asezat
in toata Franta pancarte in care atacau liturghia. Dar, in loc sa faca sa inainteze Reforma, acest act de un zel necontrolat si gresit planuit a adus ruina nu numai peste propagatorii ei, ci si peste prietenii credintei reformate din intreaga Franta. Ea a dat romanistilor ceea ce ei dorisera de multa vreme - un pretext pentru a cere distrugerea totala a ereticilor ca agitatori primejdiosi pentru stabilitatea tronului si pentru pacea natiunii.
Una dintre aceste pancarte a fost asezata de o mana ascunsa - a unui prieten imprudent sau poate a unui dusman perfid - lucrul acesta nu se va sti niciodata - pe usa camerei particulare a regelui. Monarhul s-a umplut de groaza. In aceasta publicatie, superstitiile care primisera venerarea de-a lungul veacurilor erau atacate de o mana necrutatoare. Dar cutezanta fara egal de a strecura aceste declaratii clare si socante chiar in locuinta regelui a trezit mania acestuia. Cateva momente, la vederea ei, ramase mut de uimire si tremurand. Apoi isi manifesta mania in aceasta hotarare teribila: "Toti aceia care sunt banuiti de erezia lutherana sa fie prinsi. Ii voi extermina pe toti." (Idem, b.4, cap.10). Zarurile fusesera aruncate. Regele s-a hotarat sa treaca intru totul de partea Romei.
Imediat au fost luate masuri pentru arestarea oricarui lutheran din Paris. Un biet meserias, adept al credintei reformate, care era obisnuit sa-i invite pe credinciosi la adunarile lor secrete, a fost arestat si, sub amenintarea cu arderea pe rug, i s-a poruncit sa-l conduca pe emisarul papal la casa fiecarui protestant din oras. El a refuzat cu groaza aceasta propunere josnica, dar, in cele din urma, teama de flacari a invins, iar el a consimtit sa devina tradatorul fratilor lui. Precedat de ostie si inconjurat de o suita de preoti cu cadelnite, de calugari si soldati, Morin, detectivul regal si cu tradatorul strabateau incet si tacut strazile orasului. Demonstratia se pretindea a fi facuta in cinstea "sfantului sacrament", ca un act de ispasire pentru insulta adusa liturghiei de catre protestanti. Dar in spatele acestei procesiuni fusese conceput un plan monstruos. Atunci cand sosea in dreptul casei unui lutheran, tradatorul facea
un semn, dar nu rostea nici un cuvant. Procesiunea se oprea, se intra in casa, familia era tarata si pusa in lanturi, iar ceata groaznica pornea mai departe in cautarea altor victime. "N-a fost crutata nici o casa, mare sau mica, nici colegiile Universitatii din Paris... Morin facea tot orasul sa tremure... era domnia terorii." (Idem, b.4, cap.10)
Victimele erau trimise la moarte in chinuri groaznice, dandu-se porunci deosebite ca focul sa fie potrivit spre a le prelungi agonia. Dar ei mureau ca niste biruitori. Statornicia lor a fost neclintita, iar pacea lor neumbrita. Prigonitorii, neputand sa le clinteasca statornicia, se simteau infranti. "Esafodurile erau inaltate in toate cartierele Parisului, iar rugurile aprinse continuu, avand drept scop sa raspandeasca groaza de erezie prin extinderea executiilor. Dar in cele din urma folosul a ramas de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost in stare sa vada ce fel de oameni erau aceia care propagau noile invataturi. Nu exista amvon care sa vorbeasca asemenea rugului martirilor. Bucuria curata care stralucea de pe fetele acestor oameni atunci cand mergeau spre locul de executie, eroismul lor in mijlocul flacarilor, blandetea cu care iertau batjocurile transformau, in cateva clipe, mania in mila si ura in dragoste si pledau cu o elocventa irezistibila in favoarea Evangheliei." (Wylie, b.13, cap.20)
Preotii, hotarati sa tina aprinsa furia poporului, au pus in circulatie cele mai groaznice invinuiri impotriva protestantilor. Au fost acuzati, de exemplu, ca ar fi pus la cale masacrul catolicilor, rasturnarea guvernarii si asasinarea regelui. Dar nici o dovada nu putea fi adusa in sprijinul acestor afirmatii. Aceste prevestiri ale raului urmau sa aiba totusi o implinire, in imprejurari deosebite si din cu totul alte motive si alt caracter. Cruzimile la care au fost supusi protestantii nevinovati de catre catolici au acumulat un fel de povara a razbunarii, care in veacurile urmatoare a adus chiar nenorocirea pe care ei si-o inchipuisera ca venind peste rege, peste guvernul lui si peste supusi;
dar a fost adusa de necredinciosi si de papistasi. Nu intarirea, ci persecutarea protestantismului urma sa aduca, dupa trei sute de ani, calamitati groaznice asupra Frantei.
Banuiala, neincrederea si teroarea au patruns in toate clasele societatii. In mijlocul alarmei generale s-a vazut cat de adanc prinsese radacini invatatura lutherana in inimile oamenilor care aveau cea mai inalta educatie, influenta si noblete de caracter. Si in aceasta situatie, deodata, au devenit libere multe posturi de incredere si de cinste, din cauza ca multi meseriasi, tipografi, studenti, profesori din universitati, scriitori si chiar oameni de la curte disparusera. Sute de oameni au fugit din Paris, exilandu-se voluntar din locurile lor natale, in multe cazuri aratand in felul acesta ca favorizasera sau primisera credinta reformata. Papistasii priveau in jur cu uimire la gandul ca ramasesera multi eretici in anonimat, care nu fusesera nimiciti. Furia lor s-a revarsat atunci peste multimile de victime mai umile care erau sub puterea lor. Inchisorile gemeau si chiar vazduhul parea ca se intunecase de fumul rugurilor, aprinse pentru marturisitorii Evangheliei.
Displayed: 5645 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online