Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:48-*

Previous part

In providenta lui Dumnezeu, Parisul trebuia sa primeasca o noua invitatie de a primi Evanghelia. Chemarea lui Lefevre si cea a lui Farel fusesera respinse, dar solia trebuia sa fie auzita din nou de catre toate clasele din marea metropola. Pe de alta parte, regele, influentat fiind de considerente politice, nu se asezase cu totul de partea Romei pentru a lupta impotriva Reformei. Margareta mai nutrea inca nadejdea ca protestantismul avea sa triumfe in Franta. Ea era hotarata ca aceasta credinta reformata sa fie predicata in Paris. In absenta regelui, ea a poruncit unui pastor protestant sa predice in bisericile orasului. Dar cand demnitarii papali au interzis aceasta actiune, printesa a deschis larg usile palatului. Un apartament a fost amenajat drept capela si s-a anuntat ca, in fiecare zi la o anumita ora, urma sa fie tinuta o predica, iar oamenii de orice rang si stare erau invitati sa participe. Multimile se imbulzeau la slujba. Nu numai capela, dar si anticamerele

si salile erau ticsite. In fiecare zi se adunau cu miile - nobili, barbati de stat, juristi, negustori si meseriasi. Regele, in loc de a interzice adunarile, a poruncit ca doua biserici din Paris sa fie deschise. Niciodata mai inainte nu fusese orasul atat de miscat de Cuvantul lui Dumnezeu. Duhul vietii venit din ceruri parea sa fie coborat peste oameni. Cumpatarea, curatia, ordinea si harnicia au luat locul betiei, moravurilor usoare, certurilor si trandaviei.

Dar nici ierarhia papala nu era inactiva. Deoarece regele inca refuza sa interzica predicarea, clerul s-a indreptat catre poporul de rand. N-a fost crutat nici un mijloc pentru a trezi temerile, prejudecatile si fanatismul multimii nestiutoare si superstitioase. Supunandu-se orbeste invatatorilor falsi, Parisul, ca si Ierusalimul din vechime, n-a cunoscut nici vremea cercetarii lui si nici lucrurile care puteau sa-i dea pacea. Timp de doi ani Cuvantul lui Dumnezeu a fost predicat in capitala; dar in timp ce multi primisera Evanghelia, majoritatea poporului o respinsese. Francisc facuse o demonstratie de toleranta numai pentru a sluji scopurilor lui si papistasii au reusit sa recastige avantajul. Din nou bisericile au fost inchise, iar rugul a fost din nou aprins.

Calvin era inca la Paris, pregatindu-se prin studiu, meditatie si rugaciune pentru lucrarile lui viitoare si continuand sa raspandeasca lumina. In cele din urma insa, suspiciunea s-a strans in jurul sau. Autoritatile s-au hotarat sa-l arda pe rug. Socotindu-se sigur in ascunzatoarea lui, nu era stapanit de simtul primejdiei, cand prietenii au dat buzna in camera lui cu vestea ca autoritatile erau pe drum venind sa-l aresteze. Chiar in clipa aceea se auzi o ciocanitura puternica in poarta de la intrare. Nu mai era nici o clipa de pierdut. Cativa prieteni i-au tinut pe ofiteri la usa, pe cand ceilalti il ajutau pe reformator sa coboare pe o fereastra; apoi, cu mare graba, si-a croit drum spre periferia orasului. Gasind adapost in casuta unui muncitor care era prieten al reformei, s-a imbracat in hainele gazdei

si, ducand pe umeri o sapa, a pornit mai departe. Calatorind spre miazazi, si-a gasit refugiu pe mosiile Margaretei. (vezi D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.30)

Aici a ramas cateva luni in siguranta, sub protectia prietenilor sai puternici, si s-a angajat ca si mai inainte in studiu. Dar inima lui era impovarata de evanghelizarea Frantei si nu putea ramane multa vreme inactiv. De indata ce furtuna s-a domolit putin, a cautat un nou camp de lucru in Poitiers, unde era o universitate si unde noile conceptii fusesera deja primite favorabil. Oameni din toate clasele sociale ascultau cu bucurie Evanghelia. Ea nu era predicata in public, ci in locuinta primarului si adesea in gradina publica, unde Calvin desfasura cuvintele vietii vesnice acelora care doreau sa-l asculte. Dupa o vreme, cand numarul ascultatorilor a crescut, au socotit ca este mai sigur sa se adune in afara orasului. O pestera dintr-o trecere ingusta si adanca, unde copacii si stancile pareau suspendate si faceau ca ascunzatoarea sa fie si mai tainica, a fost aleasa ca loc de adunare. Grupe mici de oameni care paraseau orasul, venind din directii diferite, se intalneau aici. In acest loc retras Biblia era citita cu glas tare si explicata. Tot aici s-a celebrat Cina Domnului pentru prima data de catre protestantii din Franta. Din aceasta biserica mica au iesit multi evanghelisti credinciosi.

Dar Calvin s-a intors din nou la Paris. Inca nu putea renunta la speranta ca Franta ca natiune va primi Reforma. Dar a gasit aproape toate usile inchise pentru lucrarea sa. A predica Evanghelia aici insemna sa mearga direct la rug, asa ca in cele din urma s-a hotarat sa plece in Germania. De abia a parasit Franta, ca o apriga furtuna s-a si dezlantuit asupra protestantilor; daca ar fi ramas acolo, cu siguranta ca ar fi fost cuprins si el in dezastrul dezlantuit.

Reformatorii francezi, dorind sa-si vada patria in pas cu Germania si Elvetia, s-au hotarat sa dea o lovitura indrazneata impotriva superstitiilor Romei, care sa trezeasca intreaga natiune. Ca urmare, intr-o noapte au asezat

Displayed: 5165 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online