Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:37-*

Previous part

La Paris, se afla un var al lui Calvin care primise reforma. Cei doi veri se intalneau adesea si discutau problemele care tulburau crestinatatea. In lume sunt doar doua religii, spunea Olivetan, protestantul. Exista o categorie de religii pe care le-au inventat oamenii si in care omul se mantuieste prin ceremonii si prin fapte bune; cealalta este religia care este descoperita in Biblie si care il invata pe om sa caute mantuirea numai in harul fara plata al lui Dumnezeu.

"Mie nu-mi trebuie noile voastre doctrine", exclama Calvin, "iti inchipui tu ca am trait toata viata mea in ratacire?" (Wylie, b.13, cap.7).

Dar in mintea lui s-au trezit ganduri pe care nu le putea alunga. Singur in camera lui, cugeta la cuvintele varului sau. In curand s-a convins de starea sa de pacatosenie si s-a vazut fara Mijlocitor, inaintea unui Judecator sfant si drept. Mijlocirea sfintilor, faptele bune, ceremoniile bisericii, toate acestea erau neputincioase pentru ispasirea pacatului. Nu vedea inainte nimic altceva decat intunericul disperarii vesnice. In zadar au incercat savantii bisericii sa-i aline durerea. Marturisirile si penitentele erau indeplinite in zadar; acestea nu puteau impaca sufletul cu Dumnezeu.

Pe cand era inca cuprins in aceste lupte zadarnice, Calvin, vizitand intr-o zi, din intamplare, una din pietele publice, a vazut acolo arderea unui eretic. A ramas plin de uimire vazand pacea care cuprindea fata martirului. In mijlocul chinurilor acelei morti teribile si sub condamnarea cea mai grozava a bisericii, el manifesta o credinta si un curaj pe care tanarul student le-a pus in

contrast dureros cu propria disperare si intunecime, desi traia in cea mai stricta ascultare de biserica. El stia ca ereticii isi intemeiau credinta lor pe Biblie. S-a hotarat sa o studieze si sa descopere, daca va putea, taina bucuriei lor.

In Biblie L-a descoperit pe Hristos. "O, Tata", striga el, "jertfa Lui a potolit mania Ta, sangele Lui a spalat necuratiile mele; crucea Lui a purtat blestemul meu; moartea Lui a facut ispasire pentru mine. Am savarsit multe nebunii, dar Tu ai pus Cuvantul Tau inaintea mea ca o faclie si mi-ai atins inima pentru ca eu sa socotesc o uraciune toate celelalte merite in afara de acelea ale lui Isus." (Martyn, vol.3, cap.13)

Calvin fusese pregatit pentru a deveni preot. Pe cand avea numai 12 ani, fusese numit capelanul unei biserici mici si episcopul l-a tuns asa cum cereau canoanele bisericii. El n-a primit consacrarea si nici br n-a indeplinit indatoririle unui preot, ci a devenit membru al clerului, purtand titlul slujbei si primind o indemnizatie pentru aceasta.

Vazand ca nu va putea deveni niciodata preot, s-a indreptat peste o vreme catre studiul dreptului, dar pana la urma parasi si acest plan, hotarandu-se sa-si devoteze viata Evangheliei. Dar a ezitat sa devina un invatator public. Era din fire timid si era impovarat de simtul gravei raspunderi a pozitiei lui, dorind sa se devoteze in continuare studiului. Insa insistentele sincere ale prietenilor l-au ajutat in cele din urma sa aleaga partea cea buna. "Este un lucru minunat", spunea el, "ca cineva cu o origine atat de umila sa fie inaltat la o atat de mare demnitate" (Wylie, b.13, cap.9).

In mod linistit, Calvin si-a inceput lucrarea, iar cuvintele ii erau ca roua ce invioreaza pamantul. Parasise Parisul si acum se afla intr-un orasel de provincie sub protectia printesei Margareta, care, din dragoste pentru Evanghelie, isi intinsese protectia asupra ucenicilor acesteia. Calvin era inca tanar, cu un comportament amabil si lipsit de pretentii. Lucrarea lui a inceput cu oamenii in

caminele lor. Inconjurat de membrii familiei, el citea Biblia si descoperea adevarurile mantuirii. Aceia care auzeau solia duceau vestea cea buna si altora si in scurta vreme invatatorul Calvin a pornit, a trecut in afara orasului, in catunele si orasele din jur. El gasea intrare atat in castele, cat si in colibe si inainta punand temelia bisericilor care urmau sa depuna o marturie neinfricata in favoarea adevarului.

Peste cateva luni se afla iarasi la Paris. In cercul invatatilor si studentilor domnea o agitatie neobisnuita. Studiul limbilor vechi ii condusese pe oameni la Biblie si multi, ale caror inimi nu fusesera atinse de adevarurile ei, le puneau continuu in discutie si chiar se luptau cu aparatorii romanismului. Calvin, desi era un luptator aprig in domeniul disputei teologice, avea de indeplinit o misiune mai inalta decat aceea a scolasticilor zgomotosi. Mintile oamenilor fusesera trezite si acum venise timpul sa li se descopere adevarul. In timp ce salile universitatii erau pline de zgomotul disputei teologice, Calvin isi croise drum din casa in casa, deschizand Biblia inaintea oamenilor si vorbindu-le despre Hristos si El crucificat.

In providenta lui Dumnezeu, Parisul trebuia sa primeasca o noua invitatie de a primi Evanghelia. Chemarea lui Lefevre si cea a lui Farel fusesera respinse, dar solia trebuia sa fie auzita din nou de catre toate clasele din marea metropola. Pe de alta parte, regele, influentat fiind de considerente politice, nu se asezase cu totul de partea Romei pentru a lupta impotriva Reformei. Margareta mai nutrea inca nadejdea ca protestantismul avea sa triumfe in Franta. Ea era hotarata ca aceasta credinta reformata sa fie predicata in Paris. In absenta regelui, ea a poruncit unui pastor protestant sa predice in bisericile orasului. Dar cand demnitarii papali au interzis aceasta actiune, printesa a deschis larg usile palatului. Un apartament a fost amenajat drept capela si s-a anuntat ca, in fiecare zi la o anumita ora, urma sa fie tinuta o predica, iar oamenii de orice rang si stare erau invitati sa participe. Multimile se imbulzeau la slujba. Nu numai capela, dar si anticamerele

Displayed: 5762 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online