Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:27-*
Previous part
amiaza, Berquin era condus spre locul executiei. O multime imensa se adunase sa fie martora la acest eveniment si multi au vazut cu uimire si cu presimtiri triste ca victima fusese aleasa din cea mai buna si mai curajoasa dintre familiile nobile din Franta. Uimirea, indignarea, batjocura si ura amara intunecau fetele acelei multimi furioase; dar pe o singura fata nu se vedea nici o umbra. Gandurile martirului erau departe de scena aceea plina de framantare; el era constient numai de prezenta Domnului Sau.
Nu lua in seama nimic; nici carul mizerabil in care era dus, nici fetele aspre si respingatoare ale persecutorilor lui si nici moartea groaznica la care mergea. Acela care traieste, care a fost mort si care este viu in vecii vecilor, care are cheile mortii si ale locuintei mortilor era alaturi de el. Fata lui Berquin radia de lumina si pacea cerului. Se imbracase cu o haina frumoasa, purtand "o pelerina de catifea, o jiletca de satin si damasc si pantaloni auriti". (D'Aubigné, History of the Reformation in Europa in the Time of Calvin, b.2, cap.16). Era pe punctul de a-si marturisi credinta inaintea Imparatului imparatilor si a universului care statea ca martor si nici un murmur nu trebuia sa-i intunece bucuria.
In timp ce procesiunea inainta incet pe strazile aglomerate, oamenii observau cu uimire pacea neumbrita de nor a sufletului sau, triumful plin de bucurie din priviri si comportamentul sau. "El este", spuneau ei, "ca unul care sta intr-un templu si mediteaza la lucrurile sfinte." (Wylie, b.13, cap.9)
La rug, Berquin a incercat sa adreseze cateva cuvinte poporului; dar calugarii, temandu-se de cuvantul sau, au inceput sa strige, ostasii sa zangane armele, astfel ca larma lor a acoperit glasul martirului. In felul acesta, in anul 1529, cea mai inalta autoritate literara si ecleziastica a Parisului cultivat a dat gloatelor din anul 1793 exemplul marsav de a inabusi pe esafod cuvintele sacre ale unui muribund." (Idem, b.13, cap.9)
Berquin a fost strangulat, iar corpul i-a fost mistuit de flacari. Vestea mortii sale a provocat o mare intristare prietenilor Reformei din toata Franta. Dar exemplul lui n-a fost uitat. "Si noi suntem gata", spuneau martorii
adevarului, "sa mergem cu bucurie la moarte, atintindu-ne privirea catre viata ce va sa vie". (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.16)
In timpul persecutiei din Meaux, invatatorilor credintei reformate li s-a luat dreptul de a predica si ei au plecat in alte locuri. Lefevre dupa un timp pleaca in Germania. Farel s-a reintors in orasul lui natal din rasaritul Frantei pentru a raspandi lumina in patria copilariei lui. Abia sosira aici vestile cu privire la cele intamplate la Meaux si adevarul pe care el il propovaduia cu zel neinfricat a si gasit ascultatori. Imediat autoritatile l-au adus la tacere si a fost alungat din oras. Pentru ca nu mai putea lucra in mod deschis, Farel strabatea campiile si satele, invatand in locuinte particulare, pe pajisti retrase, facandu-si adepti si gasind adapost in paduri si pesterile stancoase care fusesera deseori umblate de el in copilarie. Dumnezeu il pregatea pentru incercari si mai mari. "Necazurile, persecutiile si uneltirile lui Satana, despre care am fost avertizat, nu mi-au lipsit", spunea el, "sunt mult mai aspre decat as fi putut purta, dar Dumnezeu este Tatal meu; El S-a ingrijit si Se va ingriji totdeauna de puterea pe care o cer." (D'Aubigné, History of the Reformation of the Sixteenth Century, b.12, cap.9)
Ca si in zilele apostolice, persecutia "a lucrat mai degraba la inaintarea Evangheliei". (Filip.1,12). Alungati din Paris si Meaux, "ei s-au raspandit mergand din loc in loc si propovaduind Cuvantul". (Fapte 8,4). Si in felul acesta lumina si-a croit drum in multe din provinciile indepartate ale Frantei.
Dumnezeu Isi pregatea insa lucratori pentru extinderea cauzei Sale. Intr-una din scolile Parisului, se afla un tanar linistit, prevazator, dand dovada de o minte puternica si patrunzatoare, care se distingea atat prin curatia vietii lui, prin perseverenta in studii, cat si prin evlavia sa. Talentele si sarguinta lui au facut din el in scurta vreme mandria colegiului si se anticipa cu incredere ca Jean Calvin va deveni unul dintre cei mai priceputi si mai onorati aparatori ai bisericii.
Dar o raza a luminii divine patrunse inauntrul zidurilor scolasticismului si superstitiei de care era inconjurat Calvin. Nu fara teama a aflat el despre noile invataturile, dar nu se indoia de nimic ca ereticii meritau focul caruia ii erau incredintati. Dar, fara sa-si dea seama, a fost adus fata in fata cu erezia si constrans sa puna la proba puterea teologiei romane in combaterea invataturilor protestante.
La Paris, se afla un var al lui Calvin care primise reforma. Cei doi veri se intalneau adesea si discutau problemele care tulburau crestinatatea. In lume sunt doar doua religii, spunea Olivetan, protestantul. Exista o categorie de religii pe care le-au inventat oamenii si in care omul se mantuieste prin ceremonii si prin fapte bune; cealalta este religia care este descoperita in Biblie si care il invata pe om sa caute mantuirea numai in harul fara plata al lui Dumnezeu.
Displayed: 5210 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online