Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 14:10-*

Previous part

Printre studentii lui Lefevre erau unii care ascultau cu atentie cuvintele lui si care, multa vreme dupa ce glasul invatatorului avea sa fie adus la tacere, urmau sa continue a vesti adevarul. Unul dintre acestia a fost Guillaume Farel. Fiul unor parinti evlaviosi era educat sa accepte cu credinta deplina invataturile bisericii, el putea, impreuna cu apostolul Pavel, sa spuna despre sine: "Ca Fariseu am trait dupa cea mai stricta partida a religiei noastre". (Fapte 26,5). Catolic devotat, el ardea de ravna de a-i distruge pe toti aceia care ar fi indraznit sa se impotriveasca bisericii. "As fi scrasnit din dinti ca un lup infuriat", spunea el mai tarziu, referindu-se la aceasta perioada a vietii sale, "daca as fi auzit pe cineva vorbind impotriva papei". (Wylie, b.13, cap.2). Fusese neobosit in adorarea sfintilor impreuna cu Lefevre, vizitand toate bisericile din Paris, inchinandu-se la altare si impodobind cu daruri sfintele moaste. Dar aceste randuieli nu i-au putut aduce pacea sufletului. Convingerea cu privire la pacat a pus stapanire pe sufletul lui, deoarece toate faptele de penitenta pe care le-a savarsit nu ii adusesera pacea. Asemenea unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: "Mantuirea este prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este achitat. Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide

portile cerului si inchide portile iadului." (Idem, b.13, cap.2)

Farel a primit adevarul cu bucurie. Printr-o pocainta ca aceea a lui Pavel, s-a intors din pustiul traditiei la libertatea fiilor lui Dumnezeu. "In locul unei inimi ucigase de lup turbat, s-a intors", spunea el, "linistit ca un miel bland si nevinovat avand inima cu totul departata de papa si predata lui Isus Hristos." (D'Aubigné, b.12, cap.3).

In timp ce Lefevre continua sa raspandeasca lumina printre studenti, Farel, tot atat de zelos pentru cauza lui Hristos cum fusese si pentru cauza papei, a iesit sa vesteasca adevarul in public. Un demnitar al bisericii, episcopul de Meaux, s-a unit imediat dupa aceea cu ei. Alti profesori, care se bucurau de mare vaza pentru priceperea si cultura lor, s-au unit si ei in vestirea Evangheliei, si aceasta a castigat adepti in toate clasele, de la casele meseriasilor, taranilor si pana la palatul regelui. Sora lui Francisc I, monarhul conducator de atunci, a primit credinta reformata. Insusi regele si regina mama pareau intr-un timp ca ii sunt favorabili, in timp ce reformatorii priveau cu mari sperante catre timpul cand Franta avea sa fie castigata pentru Evanghelie.

Dar sperantele lor nu aveau sa se implineasca. Incercari si persecutii ii asteptau pe ucenicii lui Hristos. Totusi, acestea erau ascunse cu indurare de ochii lor. A intervenit un timp de pace, pentru ca ei sa se intareasca spre a face fata furtunii, astfel ca Reforma a progresat repede. Episcopul de Meaux lucra cu ravna in dioceza lui pentru a instrui atat clerul, cat si poporul. Preotii ignoranti si imorali au fost indepartati si, atat cat a fost posibil, au fost inlocuiti cu barbati instruiti si evlaviosi. Episcopul dorea foarte mult ca poporul lui sa aiba acces la Cuvantul lui Dumnezeu si lucrul acesta a fost indeplinit in scurta vreme. Lefevre si-a luat raspunderea traducerii Noului Testament; si chiar in timp ce Biblia germana a lui Luther iesea de sub tipar la Wittenberg, Noul Testament in limba franceza era publicat la Meaux. Episcopul br n-a crutat nici munca, nici cheltuiala pentru ca acesta sa fie difuzat in parohiile lui

si in curand taranii din Meaux erau in posesia Sfintelor Scripturi.

Dupa cum calatorii insetati saluta cu bucurie un izvor de apa, tot asa au primit aceste suflete solia cerului. Lucratorii campului, meseriasii din ateliere isi usurau truda lor zilnica, vorbind despre adevarurile pretioase ale Bibliei. Seara, in loc sa plece la carciuma, se adunau in casele unora sau altora pentru a citi Cuvantul lui Dumnezeu si a se uni in rugaciuni si lauda. O mare schimbare s-a vazut in scurta vreme in aceste comunitati. Desi apartinea clasei umile, taranimea neinvatata, care trudea din greu, a primit puterea reformatoare si inaltatoare a harului divin in viata ei. Umili, iubitori si sfinti, ei stateau ca martori pentru ceea ce va implini Evanghelia cu aceia care o primesc in sinceritate.

Lumina aprinsa la Meaux si-a raspandit razele sale pana in departari. In fiecare zi numarul convertitilor crestea. Mania ierarhiei romane a fost pentru o vreme tinuta in frau de rege, care dispretuia bigotismul ingust al calugarilor; dar in cele din urma, conducatorii papali au biruit. S-au inaltat rugurile. Episcopul de Meaux, constrans sa aleaga intre foc si retractare, a acceptat calea cea mai usoara; dar, in ciuda caderii conducatorului, turma a ramas statornica. Totusi, multi au marturisit pentru adevar in mijlocul flacarilor. Prin curajul si credinciosia lor pe rug, acesti umili crestini au vorbit inaintea a mii de oameni care in zilele de pace nu auzisera marturia lor.

Nu numai cel umil si sarac a avut curajul sa marturiseasca pentru Hristos in mijlocul suferintelor si batjocurilor. In salile domnesti ale castelelor si palatelor, se aflau suflete nobile care pretuiau adevarul mai presus de bogatie, rang sau chiar viata. Armura regala ascundea inimi mai nobile si mai statornice decat mantia si mitra episcopala. Louis de Berquin era de origine nobila. Era un cavaler curajos si curtenitor, devotat studiului, cuviincios si manierat si cu o morala fara pata. "El era, spune un scriitor, un mare adept al institutiilor papale, precum si un serios ascultator al liturghiilor si al predicilor... si a incoronat aceste virtuti tratand lutheranismul cu mare dispret". Dar, asemenea multor altora

Displayed: 5692 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online