Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 13:30-*
Previous part
arbitrara a bisericii. In locul acestor abuzuri, protestantismul aseaza puterea constiintei mai presus de autoritatea lumeasca, iar autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibila. Mai intai, el respinge puterea civila in lucrurile sfinte si spune ca si profetii si apostolii: 'Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni'. In prezenta coroanei lui Carol al V-lea, protestul lor inalta coroana lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe si a stabilit principiul ca orice invatatura omeneasca trebuie sa fie supusa cerintelor lui Dumnezeu." (Idem, b. 13, cap. 6). Protestatarii isi afirmau astfel inca o data dreptul de a-si exprima liber convingerile cu privire la adevar. Ei nu doreau numai sa creada si sa asculte, ci sa si predice ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu prezinta si negau dreptul preotilor si magistratilor de a se amesteca. Astfel, protestul din Speier a fost o marturie solemna impotriva intolerantei religioase si o sustinere a dreptului tuturor oamenilor de a se inchina lui Dumnezeu dupa cum le dicteaza constiinta.
Declaratia fusese facuta. Fusese scrisa in memoria a mii de oameni si inregistrata in cartile cerului, de unde nici o incercare omeneasca nu o putea sterge. Intreaga Germanie evanghelica a adoptat protestul ca o expresie a credintei ei. Pretutindeni oamenii vedeau in aceasta declaratie fagaduinta unei ere noi si mai bune. Unul dintre printi spunea protestantilor din Speier: "Cel Atotputernic, care v-a dat harul sa marturisiti energic, liber si fara teama, sa va pastreze in aceasta statornicie crestina pana in ziua vesniciei". (Idem, b.13, cap.6)
Daca Reforma, dupa ce obtinuse un oarecare succes, ar fi fost de acord sa incetineasca lucrarea pentru a castiga favoarea lumii, ar fi fost nesincera fata de Dumnezeu si fata de ea insasi si ar fi pricinuit in felul acesta propria distrugere. Experienta acestor nobili reformatori contine o lectie pentru toate veacurile viitoare. Felul lui Satana de a lucra impotriva lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau nu s-a schimbat; el se impotriveste si astazi tot atat de mult ca Scripturile sa fie calauza vietii, ca si in secolul al XVI-lea. In vremea noastra se vede o mare indepartare de invataturile si preceptele lor si este nevoie de o reintoarcere la marele principiu protestant - Biblia si numai Biblia, ca regula a credintei
si datoriei. Satana inca lucreaza pe orice cale pe care o poate inventa ca sa distruga libertatea religioasa. Puterea antihrista pe care protestatarii din Speier au respins-o lucreaza cu o putere noua, cautand sa recastige suprematia pierduta. Acelasi atasament neclintit fata de Cuvantul lui Dumnezeu, manifestat de Reforma in acel ceas de criza, este singura nadejde pentru reforma din zilele noastre.
Dar pentru protestanti au aparut semne ale primejdiei; erau totusi si semne ca mana divina se intinde sa-i ocroteasca pe cei credinciosi. Astfel, cam in acelasi timp, Melanchton il conducea in graba pe strazile din Speier spre Rin pe prietenul lui, Simon Grynaeus, staruind de el sa treaca fluviul. Acesta era mirat de o asa mare graba. "Un batran cu aer solemn si grav, dar pe care nu-l cunosc", ii spuse Melanchton, "mi s-a aratat si mi-a spus ca dintr-o clipa in alta functionarii justitiei vor fi trimisi de Ferdinand sa-l aresteze pe Grynaeus".
In ziua aceea, Grynaeus se scandalizase din cauza unei predici a lui Faber, un catolic renumit, iar la incheierea ei l-a dojenit pentru ca apara niste "rataciri detestabile". "Faber isi ascunsese mania, dar imediat dupa aceea s-a dus la rege, de la care a obtinut un ordin impotriva profesorului indezirabil de la Heidelberg. Melanchton nu se indoia de faptul ca Dumnezeu ii salvase prietenul, trimitand unul dintre sfintii Sai ingeri sa-l avertizeze.
Nemiscat pe tarmurile Rinului, a asteptat pana cand apele fluviului l-au salvat pe Grynaeus din mainile prigonitorilor. "In sfarsit", striga Melanchton cand l-a vazut pe malul celalalt, "iata-l salvat din ghearele acelora care sunt setosi de sange nevinovat". Cand s-a intors acasa, Melanchton a fost informat ca ofiterii, trimisi in cautarea lui Grynaeus, i-au scotocit casa din pivnita pana la acoperis. (Idem, b.13, cap.6)
Dar Reforma urma sa fie pusa si mai mult in evidenta inaintea mai marilor pamantului. Printilor evanghelici li se refuzase o audienta la regele Ferdinand; dar li s-a dat totusi o anumita ocazie in care sa-si prezinte cauza
inaintea imparatului, inaintea adunarii demnitarilor bisericii si statului. Pentru a tempera neintelegerile care tulburau imparatia, Carol al V-lea, in anul urmator protestului de la Speier, a convocat o Dieta la Augsburg, facandu-si cunoscuta intentia de a o prezida personal. Acolo au fost invitati si conducatorii protestantilor.
Reforma era amenintata de primejdii mari; dar aparatorii ei si-au incredintat iarasi cauza lui Dumnezeu si s-au hotarat sa stea tari pentru Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sfatuit de consilierii lui sa nu se duca la Dieta. "Imparatul", spuneau ei, "a cerut participarea printilor pentru a-i atrage intr-o cursa. Nu inseamna sa risti totul ca sa mergi si sa te inchizi impreuna cu un vrajmas puternic intre zidurile unei cetati?" Dar alti nobili declarau: "Printii sa fie curajosi si cauza lui Dumnezeu va fi salvata". "Dumnezeu este credincios, El nu ne va parasi", spunea Luther. (Idem, b.14, cap. 2). Printul elector a plecat impreuna cu suita sa la Augsburg. Toti isi dadeau seama de primejdiile care-l amenintau, astfel ca multi mergeau cu fata posomorata si cu inima impovarata. Dar Luther, care i-a insotit pana la Coburg, le-a reinviorat increderea, cantand imnul scris pentru calatoria aceasta: "Cetate tare-i Dumnezeu". Multe presimtiri intunecate au fost alungate, multe inimi apasate au fost usurate la glasul notelor sale inspirate.
Displayed: 5791 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online