Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 40:17-*
Previous part
Minunea cu painile ne invata lectia dependentei de Dumnezeu. Cand Hristos a hranit pe cei cinci mii, hrana nu se gasea la indemana. In mod evident, Hristos nu avea la dispozitie cele necesare. Iata-L in pustie cu cinci mii de oameni, afara de femei si copii. El nu-i invitase sa vina dupa El; venisera acolo fara sa fi fost chemati sau obligati; dar El stia ca, dupa ce ascultasera atata timp invataturile Lui, oamenii erau flamanzi si obositi, deoarece si El, asemenea lor, avea nevoie de hrana. Erau departe de casa si noaptea se apropia. Multi dintre ei nu aveau mijloace ca sa-si cumpere hrana. El, care pentru binele lor postise patruzeci de zile in pustie, nu voia ca ei sa se intoarca flamanzi la casele lor. Providenta lui Dumnezeu Il asezase pe Isus acolo unde Se afla, si El era dependent de Tatal Sau ceresc pentru mijloacele care urmau sa implineasca nevoile lor.
Cand suntem adusi in situatii dificile, trebuie sa depindem de Dumnezeu. Trebuie sa folosim intelepciune si chibzuinta in orice lucru in viata, pentru ca nu cumva, prin actiunile noastre necugetate, sa ajungem singuri in incercare. Nu trebuie sa ne aruncam in greutati, neglijand mijloacele randuite de Dumnezeu si folosind rau darurile pe care El ni le-a dat. Lucratorii lui Hristos trebuie sa asculte neconditionat de invataturile Lui. Lucrarea este a lui Dumnezeu si, daca vrem sa ducem altora binecuvantarea, trebuie sa urmam planurile Lui. Eul nu trebuie niciodata sa fie asezat in centrul atentiei, nu trebuie sa i se aduca onoruri. Daca facem planuri dupa ideile noastre, Domnul ne va lasa in greselile noastre. Dar, atunci cand urmam indrumarile Lui si suntem totusi adusi in situatii grele, El ne va elibera. Nu trebuie sa ne lasam prada descurajarii, ci in toate cazurile sa cautam ajutor la Acela care are la indemana resurse inepuizabile. Adesea vom fi in situatii grele si atunci, cu cea mai deplina incredere, trebuie sa depindem de Dumnezeu. El va ocroti orice fiinta care a ajuns in greutati din cauza ca a tinut staruitor la calea Domnului.
Hristos ne-a indemnat prin profetul Isaia: "Imparte-ti painea cu cel flamand" "si satura sufletul lipsit"; "daca vezi pe un om gol, acopera-l si nu intoarce spatele semenului tau" si "adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost" (Is. 58,7-10). El ne-a spus: "Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura" (Marcu 16,15). Dar de cate ori nu ne simtim inima grea si credinta slabind, cand vedem cat de mari sunt nevoile si cat de slabe sunt mijloacele pe care le avem la indemana! Asemenea lui Andrei, care privea la cele cinci paini de orz si la cei doi pestisori, exclamam: "Ce sunt acestea pentru atatia?" Adesea ezitam, nevrand sa dam tot ce avem, temandu-ne sa cheltuim si sa fim cheltuiti pentru altii. Dar Isus ne-a invitat: "Dati-le voi sa manance". Porunca Lui este o fagaduinta si in spatele ei se gaseste aceeasi putere care a hranit multimea de pe malul lacului.
In lucrarea lui Hristos de a implini nevoile trecatoare ale multimii infometate, este cuprinsa o invatatura spirituala profunda pentru toti lucratorii Sai. Hristos a primit de la Tatal, El a impartit ucenicilor, acestia au dat mai departe multimii, iar oamenii au dat unii altora. In felul acesta, toti cei care sunt uniti cu Hristos vor primi de la El painea vietii, hrana cereasca, si o vor imparti altora.
Cu deplina incredere in Dumnezeu, Isus a luat cele cateva paini; si cu toate ca ele ar fi fost prea putine chiar pentru mica grupa a ucenicilor Sai, El nu i-a chemat sa manance, ci a inceput sa le imparta, spunandu-le sa-i serveasca pe oameni. Hrana s-a inmultit in mainile Lui si mainile ucenicilor intinse catre Hristos, care este Painea
Vietii, nu erau niciodata goale. Cantitatea aceea mica a fost indestulatoare pentru toti. Dupa ce au fost implinite nevoile oamenilor, au fost adunate firimiturile, iar Hristos si ucenicii Sai au mancat impreuna din hrana aceasta cereasca, atat de pretioasa.
Ucenicii erau mijlocul de legatura dintre Hristos si oameni. Aceasta trebuie sa fie o mare incurajare pentru ucenicii Sai de astazi. Hristos este marele centru, izvorul a toata puterea. Ucenicii Lui vor primi de la El tot ce le trebuie. Cei mai inteligenti si cei mai spirituali nu pot sa dea decat ceea ce au primit. Nu pot sa dea nimic de la ei pentru satisfacerea nevoilor sufletului. Noi suntem in stare sa dam altora numai ceea ce primim de la Hristos si nu putem primi decat daca dam altora. Daca vom da altora, atunci vom primi si noi fara incetare si, cu cat dam mai mult, cu atat primim mai mult. In felul acesta putem sa avem credinta si incredere, putem primi si putem da.
Lucrarea de cladire a Imparatiei lui Dumnezeu va inainta, cu toate ca, dupa toate aparentele, se misca incet si cu toate ca neputinta noastra atesta dificultatea inaintarii. Lucrarea este a lui Dumnezeu si El va da mijloace si va trimite ca ajutoare ucenici sinceri si credinciosi, ale caror maini se vor umple cu hrana pentru multimea infometata. Dumnezeu nu-i paraseste pe aceia care lucreaza in iubire pentru a da cuvantul vietii acelora care pier si care, la randul lor, intind mainile sa primeasca hrana, ca sa poata da si altor inimi infometate.
Displayed: 5181 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online