Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 32:36-*

Previous part

Isus nu a insistat asupra prevederilor legii, dar nici nu i-a lasat pe ascultatorii Sai sa traga concluzia ca El a venit sa anuleze cererile ei. El stia ca se gaseau acolo iscoade, care cautau sa prinda orice cuvant pe care l-ar fi putut folosi pentru a sluji scopului lor. El cunostea prejudecatile care existau in mintea multora dintre ascultatori si n-a spus nimic care sa clatine credinta lor in religia si institutiile incredintate lor prin Moise. Hristos Insusi daduse atat Legea morala, cat si legea ceremoniala. El nu venise pentru a distruge increderea in propria invata-tura. Tocmai datorita marelui respect pentru lege si profeti cauta El sa darame zidul pretentiilor traditionale, care ii tinea in loc pe iudei. In timp ce indeparta gresitele interpretari ale legii, El ii avertiza cu grija pe ucenicii Lui sa nu paraseasca adevarurile vitale incredintate poporului iudeu.

Fariseii se mandreau cu ascultarea lor fata de lege; cu toate acestea, cunosteau atat de putin din principiile ei in viata de toate zilele, incat cuvintele Mantuitorului sunau a erezie. Cand El indeparta molozul sub care fusese ingropat adevarul, li se parea ca da la o parte chiar adevarul. Ei sopteau unul catre altul ca El desfiinta legea. El le-a citit gandurile si le-a raspuns, zicand:

"Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si Proorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc." Prin cuvintele acestea, Isus indeparta acuzatia fariseilor. Misiunea Lui in lume era ca sa apere cerintele sacre ale acestei legi, pe care ei Il acuzau ca o strica. Daca Legea

lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba sau desfiinta, n-ar fi fost nevoie ca Hristos sa sufere urmarile neascultarii noastre. El a venit sa explice legatura legii cu omul si sa ilustreze preceptele ei prin viata Lui de ascultare.

Dumnezeu ne-a dat sfintele Sale precepte pentru ca iubeste omenirea si pentru a ne apara de rezultatele neascultarii. El ne descopera principiile neprihanirii. Legea este exprimarea gandurilor lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos, ea devine gandul nostru. Ea ne inalta mai presus de puterea dorintelor si a inclinatiilor firesti, mai presus de ispitele care duc la pacat. Dumnezeu doreste sa fim fericiti si ne-a dat preceptele legii, pentru ca, prin ascultare de ele, sa avem bucurie. Cand ingerii au cantat la nasterea lui Isus:

"Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte,

Si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui" (Luca 2,14),

ei faceau cunoscute principiile legii pe care El venise s-o proclame si s-o onoreze.

Cand a fost data legea pe Sinai, Dumnezeu a facut cunoscuta oamenilor sfintenia caracterului Sau, pentru ca, prin contrast, ei sa vada pacatosenia lor. Legea a fost data pentru a-i convinge de pacat si a descoperi nevoia lor dupa un Mantuitor. Pe calea aceasta, principiile ei erau sadite in inima prin Duhul Sfant. Lucrarea aceasta se face si astazi. Principiile legii sunt explicate in viata lui Hristos; si cand Duhul Sfant al lui Dumnezeu atinge inima, cand lumina lui Hristos descopera oamenilor nevoia lor dupa sangele Lui curatitor si dupa neprihanirea Lui indreptatitoare, legea continua sa fie un mijloc care ne duce la Hristos, ca sa fim indreptatiti prin credinta. "Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul" (Ps. 19,7).

"Cata vreme nu va trece cerul si pamantul", a zis Isus, "nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile." Soarele care straluceste in ceruri, pamantul pe care locuim sunt martori din partea lui Dumnezeu ca Legea Lui este neschimbata si vesnica. Desi acestea ar putea trece, preceptele divine vor ramane. "Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege" (Luca 16,17). Sistemul simbolurilor care aratau catre Isus ca Miel al lui Dumnezeu avea sa fie desfiintat la moartea Lui; dar preceptele Decalogului sunt tot asa de imutabile ca si tronul lui Dumnezeu.

Deoarece "Legea Domnului este desavarsita", orice indepartare de la ea trebuie privita ca pacat. Aceia care nu asculta de poruncile lui Dumnezeu si invata pe altii

sa faca la fel sunt condamnati de Hristos. Viata de ascultare a Mantuitorului a sustinut cerintele legii; ea a aratat ca legea poate sa fie tinuta de oameni si a dovedit ce caracter frumos se poate dezvolta prin ascultare. Toti aceia care asculta ca El declara la fel, ca Legea este "sfanta, dreapta si buna" (Rom. 7,12). Pe de alta parte, toti aceia care calca poruncile lui Dumnezeu sustin pretentiile lui Satana, ca Legea e nedreapta si ca nu poate fi ascultata. In felul acesta, ei sprijina amagirile marelui vrajmas si arunca dezonoare asupra lui Dumnezeu. Ei sunt copiii celui rau, care s-a rasculat cel dintai impotriva Legii lui Dumnezeu. A-i primi in cer ar duce din nou elementele discordiei si revoltei acolo si ar primejdui fericirea universului. Nici un om care de bunavoie desconsidera un principiu al legii nu va intra in Imparatia cerului.

Rabinii socoteau ca neprihanirea lor le dadea dreptul sa intre in cer, dar Isus a declarat-o neindestulatoare si fara valoare. Neprihanirea fariseilor se intemeia pe ceremonii exterioare si pe cunoasterea teoretica a adevarului. Rabinii pretindeau ca sunt sfinti prin propriile eforturi de pazire a legii; dar faptele lor despartisera neprihanirea de religie. In timp ce erau foarte minutiosi in tinerea formelor rituale, viata lor era imorala si josnica. Asa-zisa lor neprihanire niciodata nu putea sa intre in Imparatia cerului.

Displayed: 5462 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online