Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 32:48-*
Previous part
Rabinii socoteau ca neprihanirea lor le dadea dreptul sa intre in cer, dar Isus a declarat-o neindestulatoare si fara valoare. Neprihanirea fariseilor se intemeia pe ceremonii exterioare si pe cunoasterea teoretica a adevarului. Rabinii pretindeau ca sunt sfinti prin propriile eforturi de pazire a legii; dar faptele lor despartisera neprihanirea de religie. In timp ce erau foarte minutiosi in tinerea formelor rituale, viata lor era imorala si josnica. Asa-zisa lor neprihanire niciodata nu putea sa intre in Imparatia cerului.
Cea mai mare eroare a mintii omenesti in zilele lui Hristos era aceea ca o simpla cunoastere a adevarului constituie neprihanirea. In toata experienta omeneasca, s-a dovedit ca o cunoastere teoretica a adevarului nu este indestulatoare pentru mantuire. Ea nu produce roadele neprihanirii. Zelul pentru ceea ce se numeste adevarul teologic este adeseori insotit de o ura fata de adevarul curat, asa cum se manifesta in viata. Capitolele cele mai intunecate ale istoriei sunt impovarate de crimele savarsite de bigoti religiosi. Fariseii pretindeau ca sunt fii ai lui Avraam si se laudau ca au in stapanire cuvintele lui Dumnezeu, dar aceste avantaje nu i-au ferit de egoism, rautate, lacomie dupa castig si fatarnicia cea mai josnica. Ei se considerau cei mai religiosi oameni din lume, dar asa-zisa lor drept-credinciosie i-a facut sa-L rastigneasca pe Domnul maririi.
Aceeasi primejdie exista si astazi. Multi se socotesc adevarati crestini pentru faptul ca subscriu la anumite declaratii teologice. Dar ei n-au adus adevarul in viata de toate zilele. Ei nu l-au crezut si nu l-au iubit, de aceea n-au primit puterea si
harul aduse de sfintirea prin adevar. Oamenii isi pot marturisi credinta in adevar; dar, daca acesta nu-i face sinceri, amabili, rabdatori, ingaduitori si cu un caracter ceresc, el este un blestem pentru ei si, prin influenta lor, este un blestem pentru lume.
Neprihanirea vestita de Hristos este conformarea inimii si a vietii fata de voia lui Dumnezeu. Oamenii pacatosi pot sa devina drepti numai daca au credinta in Dumnezeu si daca pastreaza o vie legatura cu El. Atunci adevarata evlavie va inalta gandurile si va innobila viata. Atunci formele exterioare ale religiei sunt in armonie cu curatia crestina launtrica. Atunci ceremoniile cerute in slujba lui Dumnezeu nu sunt ritualuri fara rost ca ale fariseilor fatarnici.
Isus a luat fiecare porunca in parte si a explicat adancimea si largimea cerintelor ei, in loc de a indeparta o frantura din puterea lor. El arata cat de larg cuprinzatoare sunt principiile lor si demasca fatala greseala a iudeilor in manifestarea lor exterioara de ascultare. El spune ca, printr-un gand rau sau printr-o privire poftitoare, Legea lui Dumnezeu este calcata. Acela care accepta partial cea mai mica nedreptate calca Legea si isi injoseste propria natura morala. Uciderea se gaseste intai in minte. Acela care face loc urii in inima isi pune piciorul pe cararea ucigasilor si jertfele lui sunt o uraciune in fata lui Dumnezeu.
Iudeii cultivau un spirit de razbunare. In ura lor fata de romani, ei rosteau cuvinte aspre si faceau jocul celui rau, dand pe fata atributele lui. In felul acesta, ei erau formati sa savarseasca faptele groaznice la care ii condusese el. In viata religioasa a fariseilor nu se gasea nimic care sa indemne pe neamuri la evlavie. Isus i-a rugat sa nu se lase amagiti de gandul ca in inima lor se puteau revolta impotriva opresorilor si sa cultive dorinta de razbunare pentru rautatile suferite.
Este adevarat, exista o indignare indreptatita chiar si pentru urmasii lui Hristos. Cand ei vad ca Dumnezeu este dezonorat si slujirea Lui este batjocorita, cand vad pe cel nevinovat apasat, sufletul lor este miscat de o dreapta indignare. O asemenea manie, nascuta dintr-o constiinta morala sensibila, nu este pacat. Dar aceia care la orice presupusa provocare se simt liberi sa se manie si sa cultive resentimente isi deschid inima lui Satana. Amaraciunea si spiritul de cearta trebuie sa fie izgonite din suflet, daca vrem sa fim in armonie cu cerul.
Mantuitorul merge si mai departe. El zice: "Daca-ti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo, inaintea altarului, si du-te intai
de te impaca cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul". Multi sunt plini de zel in servicii religioase, in timp ce intre ei si fratii lor sunt nefericite neintelegeri, pe care le-ar putea rezolva. Dumnezeu le cere sa faca tot ce le sta in putere pentru a readuce armonia. Cat timp ei nu fac lucrul acesta, El nu poate primi slujirea lor. Datoria crestinilor in aceasta problema este aratata clar.
Dumnezeu revarsa asupra tuturor binecuvantarile Sale. "El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." El este "bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai" (Luca 6,35). El ne invita sa fim asemenea Lui. "Binecuvantati pe cei ce va blestema", zicea Isus; "faceti bine celor ce va urasc... ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri". Acestea sunt principiile legii care constituie izvoarele vietii.
Displayed: 5147 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online