Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 31:11-*

Previous part

Ucenicii acestia fusesera catva timp impreuna cu Hristos in lucrarea Lui. Ioan si Iacov, Andrei si Petru, impreuna cu Filip, Natanael si Matei fusesera intr-o legatura mai stransa cu El decat ceilalti si fusesera martori la mai multe minuni ale Lui. Petru, Iacov si Ioan se gaseau intr-o legatura deosebita cu El. Ei erau aproape totdeauna cu El, fiind martori la minunile Lui si ascultand cuvintele Lui. Ioan era si mai strans legat de Isus, asa incat el era cunoscut ca fiind ucenicul pe care il iubea Isus. Mantuitorul ii iubea pe toti, dar Ioan avea inima cea mai primitoare. Era mai tanar ca toti ceilalti si, cu multa incredere copilareasca, isi deschidea inima fata de Isus. In felul acesta, el a ajuns intr-o legatura mai stransa de iubire cu Hristos si prin el s-a transmis poporului Sau cea mai profunda invatatura spirituala a Mantuitorului.

In fruntea uneia dintre grupele in care sunt impartiti apostolii se gaseste numele lui Filip. El a fost cel dintai ucenic caruia Isus i-a adresat porunca: "Urmeaza-Ma". Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru. El ascultase invatatura lui Ioan Botezatorul si auzise cum Il prezentase pe Isus ca Miel al lui Dumnezeu. Filip era un cautator sincer dupa adevar, dar, in ceea ce priveste credinta, era zabavnic cu inima. Desi se unise cu Hristos, din felul in care a vorbit cu Natanael se vede ca el nu era cu totul convins de divinitatea lui Isus. Desi Hristos fusese proclamat ca Fiu al lui Dumnezeu printr-un glas din cer, pentru Filip, El era "Isus din Nazaret, fiul lui Iosif" (Ioan 1,45). Din nou s-a aratat lipsa de credinta a lui Filip

cand au fost hraniti cei cinci mii de oameni. Pentru a-l incerca, Isus a intrebat: "De unde avem sa cumparam paini ca sa manance oamenii acestia?" Raspunsul lui Filip inclina catre necredinta: "Painile pe care le-am putea cumpara cu doua sute de dinari n-ar ajunge ca fiecare sa capete putintel din ele" (Ioan 6,5.7). Isus S-a intristat. Cu toate ca Ii vazuse lucrarile si-I simtise puterea, Filip totusi nu avea credinta. Cand grecii l-au intrebat cu privire la Isus, Filip n-a folosit acest prilej pentru a-i prezenta Mantuitorului, ci s-a dus sa-i spuna lui Andrei. Pana si in ultimele ceasuri dinaintea rastignirii, cuvintele lui Filip erau de natura sa descurajeze credinta. Cand Toma I-a spus lui Isus: "Doamne, nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea intr-acolo?", Isus i-a raspuns: "Eu sunt calea, adevarul si viata... Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi cunoscut si pe Tatal Meu". De la Filip a venit un raspuns al necredintei: "Doamne, arata-ne pe Tatal si ne este de ajuns" (Ioan 14,5-8). Atat de greoi la inima, atat de slab in credinta era ucenicul acela care timp de trei ani fusese cu Isus.

In contrast cu necredinta lui Filip era increderea copilareasca a lui Natanael. El era de fel un om foarte sincer, un om care vedea prin credinta realitatile nevazute. Cu toate acestea, Filip era un elev in scoala lui Hristos si Invatatorul divin suporta cu rabdare necredinta si incetineala lui. Cand S-a revarsat Duhul Sfant asupra ucenicilor, Filip a devenit un invatator dupa voia lui Dumnezeu. El stia despre ce vorbea si-i invata pe oameni cu o siguranta care aducea convingere ascultatorilor.

In timp ce Isus ii imputernicea pe ucenici, unul care nu fusese chemat in mod deosebit a staruit sa fie acceptat intre ei. Acesta era Iuda Iscarioteanul, un om care pretindea ca este urmas al lui Hristos. El s-a prezentat si a cerut cu staruinta un loc in acest cerc intim al ucenicilor. Cu multa seriozitate si cu o aparenta sinceritate, el a zis: "Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge". Isus nici nu l-a respins, nici nu i-a zis bun-venit, ci numai a rostit aceste cuvinte triste: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului

n-are unde-Si odihni capul" (Mat. 8,19.20). Iuda credea ca Isus este Mesia si, unindu-se cu apostolii, nadajduia sa-si asigure o pozitie inalta in imparatia cea noua. Isus urmarea sa nimiceasca aceasta speranta, marturisindu-Si saracia.

Ucenicii tineau mult ca Iuda sa faca parte din numarul lor. Infatisarea lui era impunatoare, era un om ager la minte si talentat in lucrarile lui si ei l-au recomandat lui Isus ca pe un om care L-ar fi putut ajuta foarte mult in lucrare. Au fost insa surprinsi ca Isus l-a primit cu atata raceala.

Ucenicii fusesera foarte mult dezamagiti pentru faptul ca Isus nu incercase sa-Si asigure colaborarea conducatorilor lui Israel. Ei considerau ca o greseala faptul ca nu-Si intareste lucrarea prin asigurarea sprijinului acestor oameni cu influenta. Daca El l-ar fi respins pe Iuda, in mintea lor ei ar fi pus la indoiala intelepciunea Domnului lor. Cele petrecute mai tarziu cu Iuda aveau sa le arate primejdia de a ingadui considerentelor omenesti sa precumpaneasca hotararea cu privire la destoinicia oamenilor pentru lucrarea lui Dumnezeu. Colaborarea unor astfel de oameni pe care ucenicii erau nerabdatori sa-i castige ar fi tradat lucrarea in mana celor mai inversunati vrajmasi ai ei.

Displayed: 5024 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online