Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 30:26-*
Previous part
Hristos voia sa-i invete pe ucenici si pe vrajmasii Lui ca primul loc trebuie sa-l ocupe slujirea lui Dumnezeu. Tinta lucrarii Lui in lumea aceasta este mantuirea omului, prin urmare tot ce este necesar sa se faca in Sabat pentru savarsirea acestei lucrari este in acord cu legea privitoare la Sabat. Isus a incununat apoi argumentatia Sa, declarandu-Se "Domn al Sabatului" - Unul care era mai presus de orice discutie si mai presus de orice lege. Acest Judecator vesnic ii achita pe ucenici de vina, facand apel chiar la legea pe care ei erau acuzati ca o calca.
Isus n-a lasat ca lucrul acesta sa treaca fara sa-i mustre pe vrajmasii Sai. El a spus ca, in orbirea lor, ei intelegeau gresit rostul Sabatului. El a zis: "Daca ati fi stiut ce inseamna: 'Mila voiesc, iar nu jertfe', n-ati fi osandit pe niste nevinovati" (Mat. 12,7). Ritualurile lor lipsite de caldura nu puteau sa umple
golul adus de lipsa acelei credincioase si duioase iubiri, care ii va caracteriza totdeauna pe adevaratii inchinatori ai lui Dumnezeu.
Hristos a repetat adevarul ca sacrificiile nu aveau valoare in ele insele. Ele erau un mijloc, si nu un scop. Tinta lor era sa-i indrume pe oameni la Mantuitorul si in felul acesta sa-i aduca in armonie cu Dumnezeu. Dumnezeu pretuieste numai un serviciu facut din iubire. Daca lipseste aceasta, tot sirul ceremoniilor este pentru El o ofensa. Tot asa este si cu Sabatul. El avea ca scop sa-i aduca pe oameni in legatura cu Dumnezeu; dar, daca mintea era stapanita de forme obositoare, adevaratul rost al Sabatului era zadarnicit. Pazirea lui exterioara era doar o batjocura.
Intr-un alt Sabat, cand Isus a intrat in sinagoga, a vazut acolo un om cu mana uscata. Fariseii Il urmareau sa vada ce va face. Mantuitorul stia bine ca, daca va vindeca pe cineva in Sabat, va fi privit ca un calcator al legii, dar El nu a ezitat sa darame zidul restrictiilor traditionale care impresurau Sabatul. Isus l-a chemat pe bolnav sa stea in mijloc si apoi a intrebat: "Este ingaduit in ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau? Sa scapi viata cuiva sau sa o pierzi?" Printre iudei, circula maxima ca, daca un om n-a facut bine atunci cand a avut prilejul, inseamna ca a facut rau; daca cineva nu facea ce trebuia ca sa scape o viata, insemna ca a ucis. In felul acesta, Isus i-a intampinat pe rabini pe terenul lor. "Dar ei taceau. Atunci, rotindu-Si privirile cu manie peste ei si mahnit de impietrirea inimii lor, a zis omului: 'Intinde-ti mana!' El a intins-o, si mana i s-a facut sanatoasa" (Marcu 3,4.5).
Cand a fost intrebat: "Este ingaduit a vindeca in zilele de Sabat?", Isus a raspuns: "Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie si-i cade intr-o groapa in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara? Cu cat mai de pret este, deci, un om decat o oaie? De aceea este ingaduit a face bine in zilele de Sabat" (Mat. 12,10-12).
Fariseii care-L urmareau n-au indraznit sa-I raspunda lui Isus in fata multimii, de teama sa nu intre in vreo incurcatura. Stiau ca El vorbise adevarul. Ca sa nu calce vreo traditie, ei ar fi lasat pe un om sa sufere, dar tot ei ar fi scapat o vita pentru ca proprietarul ei sa nu sufere vreo paguba din aceasta pricina. De aceea, ei aratau mai multa purtare de grija pentru un animal necuvantator decat pentru om, care e facut dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta ilustreaza lucrarea tuturor religiilor neadevarate. Ele isi au obarsia in dorinta omului de a se inalta mai presus de Dumnezeu, dar urmarea a fost ca omul a decazut
mai jos ca animalele. Orice religie care se lupta impotriva stapanirii lui Dumnezeu il jefuieste pe om de slava pe care a avut-o la creatiune si care trebuie sa fie redata prin Hristos. Orice religie falsa ii invata pe adeptii ei sa fie nepasatori fata de nevoile, suferintele si drepturile omului. Evanghelia pune asupra omenirii un pret mare, pentru ca este rascumparata cu sangele lui Hristos, si promoveaza o grija duioasa fata de nevoile si suferintele omului. Domnul zice: "Voi face pe oameni mai rari decat aurul curat, si mai scumpi decat aurul din Ofir" (Is. 13,12).
Cand Isus S-a indreptat catre farisei cu intrebarea daca este ingaduit sa faca bine in zilele de Sabat, sa scape o viata sau sa o piarda, El le-a pus in fata planurile lor nelegiuite. Ei vanau viata Lui cu ura inversunata, in timp ce El scapa viata oamenilor si aducea fericire multimilor. Era mai bine sa ucizi in zi de Sabat, cum planuiau ei, sau sa vindeci pe bolnavi, asa cum facuse El? Era mai drept sa ai ucidere in inima in sfanta zi a lui Dumnezeu decat iubire pentru toti oamenii, iubire care isi gaseste expresia in fapte de mila?
Vindecand pe omul cu mana uscata, Isus a condamnat traditia iudeilor si a facut ca porunca a patra sa ramana asa cum o daduse Dumnezeu. "Este ingaduit a face bine in zilele de Sabat", a declarat El. Indepartand restrictiile fara rost ale iudeilor, Hristos a onorat Sabatul, in timp ce aceia care se plangeau de El dezonorau sfanta zi a lui Dumnezeu.
Aceia care sustin ca Hristos a desfiintat legea invata ca El a calcat Sabatul si i-a indreptatit pe ucenicii Lui sa faca la fel. In felul acesta, ei iau aceeasi pozitie ca iudeii care Il calomniau pe Isus. In aceasta privinta, ei contrazic marturia data de Hristos Insusi, care a zis: "Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui" (Ioan 15,10). Nici Mantuitorul, nici urmasii Lui n-au calcat legea privitoare la Sabat. Hristos era un reprezentant viu al legii. In viata Lui nu s-a gasit nici o calcare a preceptelor ei sfinte. Privind o intreaga natiune de martori care cautau ocazia sa-L condamne, El putea zice fara ca cineva sa-L poata contrazice: "Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?" (Ioan 8,46).
Displayed: 5690 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online