Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 30:17-*

Previous part

Nici o alta institutie incredintata iudeilor n-a urmarit asa de mult sa-i deosebeasca de neamurile din jurul lor cum a facut-o Sabatul. Dumnezeu a intentionat ca pazirea lui sa-i arate ca inchinatori ai Sai. Trebuia sa fie un semn al despartirii lor de idolatrie, al legaturii lor cu adevaratul Dumnezeu. Dar, pentru a sfinti Sabatul, si oamenii trebuie sa fie sfinti. Prin credinta, ei trebuie sa ajunga partasi la neprihanirea lui Hristos. Cand i s-a dat lui Israel porunca: "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti", Domnul a mai spus si "Sa-Mi fiti niste oameni sfinti" (Ex. 20,8; 22,31). Numai in felul acesta Sabatul putea sa-i deosebeasca pe israeliti ca inchinatori ai lui Dumnezeu.

Cand iudeii s-au departat de Dumnezeu si n-au mai cautat ca prin credinta sa-si insuseasca neprihanirea lui Hristos, Sabatul si-a pierdut insemnatatea pe care o avea. Satana a cautat sa se inalte pe sine si sa-i indeparteze pe oameni de la Hristos, lucrand la denaturarea Sabatului, pentru ca era semnul

puterii lui Hristos. Conducatorii iudei au implinit voia lui Satana cand au impovarat ziua de odihna a lui Dumnezeu cu cerinte apasatoare. In zilele lui Hristos, Sabatul devenise atat de pervertit, incat pazirea lui reflecta mai degraba caracterul oamenilor egoisti si despotici decat caracterul Parintelui ceresc, iubitor. Rabinii Il prezentau pe Dumnezeu ca unul care da legi de care oamenii nu pot sa asculte. Ei ii determinau pe oameni sa-L vada pe Dumnezeu ca un tiran si sa-si inchipuie ca tinerea Sabatului, asa cum o cerea El, ii facea pe oameni sa fie aspri si cruzi. Lucrarea lui Hristos era tocmai aceea de a indrepta parerile lor gresite. Cu toate ca rabinii il urmareau cu vrajmasie neimpacata, El n-a lasat nici macar sa creada ca se supune pretentiilor lor, ci a mers inainte, pastrand Sabatul asa cum cerea Legea lui Dumnezeu.

Intr-o zi de Sabat, cand Mantuitorul si ucenicii Lui se intorceau de la locul de rugaciune, au trecut printr-un lan de grau care dadea in copt. Isus lucrase pana tarziu si, cand au trecut prin holda, ucenicii au inceput sa smulga spice si sa manance boabele, dupa ce le frecasera in palme. In oricare alta zi, lucrul acesta n-ar fi adus nici o discutie, deoarece un om care trece pe langa o holda, o livada sau o vie era liber sa ia si sa manance dupa dorinta (vezi Deut. 23,24-25). Dar, daca ar fi facut cineva lucrul acesta in zi de Sabat, se socotea o profanare. Nu numai ca adunarea spicelor era un fel de seceris, dar frecarea lor in palme era un fel de treierat. Asadar, dupa parerea rabinilor, Sabatul era de doua ori profanat.

Iscoadele I s-au plans indata lui Isus, zicand: "Iata ca ucenicii Tai fac ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului".

Cand a fost acuzat ca a calcat Sabatul la Betesda, Isus Se aparase, sustinand ca este Fiul lui Dumnezeu si declarand ca lucra in armonie cu Tatal. Acum, cand ucenicii au fost atacati, El le aminteste

acuzatorilor, ca exemple din Vechiul Testament, fapte indeplinite in Sabat de catre aceia care erau in slujba lui Dumnezeu.

Invatatorii iudei se laudau cu propriile cunostinte din Scriptura, dar in raspunsul Mantuitorului se cuprindea o mustrare pentru necunoasterea Scripturilor sfinte. "Oare n-ati citit ce a facut David", zise El, "cand a flamanzit el si cei ce erau cu el? Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, a mancat din ele, si a dat si celor ce erau cu el, macar ca nu era ingaduit sa le manance decat preotii?" Apoi le-a zis: "Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat". "N-ati citit in Lege ca, in zilele de Sabat, preotii calca Sabatul in templu, si totusi sunt nevinovati? Dar Eu va spun ca aici este Unul mai mare decat templul". "Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului" (Luca 6,3.4; Marcu 2,27.28; Mat. 12,5.6).

Daca era drept ca David sa-si astampere foamea mancand din painea pusa la o parte pentru un scop sfant, atunci era drept si pentru ucenici sa-si implineasca nevoile de hrana, rupand spice in ceasurile sfinte ale Sabatului. Si iarasi preotii din templu lucrau mai mult in Sabat decat in alte zile. Aceeasi lucrare in alte scopuri pamantesti ar fi fost un pacat, dar lucrarea preotilor era in slujba lui Dumnezeu. Ei savarseau ritualul care ii indruma pe oameni la puterea mantuitoare a lui Hristos si munca lor se impaca foarte bine cu scopul pe care il avea Sabatul. Dar acum Hristos Insusi venise. Facand lucrarea lui Hristos, ucenicii se gaseau in slujba lui Dumnezeu si tot ce era necesar pentru savarsirea acestei lucrari era drept sa se faca in zi de Sabat.

Hristos voia sa-i invete pe ucenici si pe vrajmasii Lui ca primul loc trebuie sa-l ocupe slujirea lui Dumnezeu. Tinta lucrarii Lui in lumea aceasta este mantuirea omului, prin urmare tot ce este necesar sa se faca in Sabat pentru savarsirea acestei lucrari este in acord cu legea privitoare la Sabat. Isus a incununat apoi argumentatia Sa, declarandu-Se "Domn al Sabatului" - Unul care era mai presus de orice discutie si mai presus de orice lege. Acest Judecator vesnic ii achita pe ucenici de vina, facand apel chiar la legea pe care ei erau acuzati ca o calca.

Displayed: 5086 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online