Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 29:26-*

Previous part

Isus le-a raspuns cu multa bunatate. El n-a incercat sa le corecteze conceptia gresita cu privire la post, ci numai sa-i lamureasca in ceea ce priveste lucrarea Sa. Si El a facut lucrul acesta folosindu-Se de aceeasi imagine de care se folosise Ioan Botezatorul cand L-a marturisit pe Isus. Ioan spusese: "Cine are mireasa, este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude

glasul mirelui: si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina" (Ioan 3,29). Nu se putea ca ucenicii lui Ioan sa nu-si aduca aminte de cuvintele invatatorului lor atunci cand Isus, folosind aceeasi ilustratie, le-a zis: "Oare puteti face pe nuntasi sa posteasca in timpul cat mirele este cu ei?"

Printul cerului era in mijlocul poporului Sau. Fusese dat lumii cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Bucurie pentru saraci, deoarece Hristos venise sa-i faca mostenitori ai Imparatiei Lui. Bucurie pentru bogati, caci El voia sa-i invete cum sa castige bogatiile vesnice. Bucurie pentru neinvatati, deoarece El voia sa-i faca intelepti pentru mantuire. Bucurie pentru invatati, caci El voia sa le dezvaluie taine mai adanci decat cele patrunse de ei; adevaruri ascunse de la intemeierea lumii urmau sa fie desfasurate in fata oamenilor prin lucrarea Mantuitorului.

Ioan Botezatorul se bucurase sa-L priveasca pe Mantuitorul. Ce ocazie de bucurie pentru ucenicii care aveau privilegiul de a umbla si a vorbi zilnic cu Maiestatea cerului! Acesta nu era un timp de jelire si de post. Ei trebuiau sa-si deschida inima pentru a primi lumina slavei Lui, pentru a fi in stare sa reverse lumina asupra acelora care se gaseau in intuneric si in umbra mortii.

Tabloul zugravit de cuvintele lui Hristos era stralucit, dar peste ei zacea o umbra deasa, pe care numai ochiul Lui o putea intrezari: "Vor veni zile", a zis El, "cand va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti in acele zile". Cand ei urmau sa vada ca Domnul lor este tradat si rastignit, ucenicii aveau sa jeleasca si sa posteasca. In ultimele Sale cuvinte din camera de sus, El le-a zis: "Peste putina vreme nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putina vreme Ma veti vedea". "Adevarat, adevarat va spun, ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, iar intristarea voastra se va preface in bucurie" (Ioan 16,19.20).

La invierea Lui din mormant, intristarea lor urma sa se preschimbe in bucurie. Dupa inaltare, urma ca El sa nu mai fie de fata in persoana; dar prin Mangaietorul avea sa fie mereu cu ei, si atunci nu trebuiau sa-si mai petreaca timpul plangand. Satana ar fi dorit ca atunci ei sa dea lumii impresia ca fusesera inselati si dezamagiti; dar, prin credinta, ei aveau sa priveasca la Sanctuarul de sus, unde Isus slujea pentru ei; aveau sa-si deschida inimile pentru Duhul Sfant, reprezentantul Sau, si sa se bucure in lumina prezentei Sale. Cu toate acestea, aveau sa vina zile de incercari si ispite, cand ei urmau sa fie adusi in conflict cu mai marii acestei lumi si cu conducatorii imparatiei intunericului; atunci cand Hristos nu va fi personal

cu ei si cand ei nu vor fi in stare sa simta pe Mangaietorul, atunci va fi mai potrivit pentru ei sa posteasca.

Fariseii cautau sa se mandreasca prin tinerea stricta a formelor, in timp ce inima lor era plina de invidie si cearta. "Iata", zice Scriptura, "postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus. Oare acesta este postul placut Mie? Sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig, si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului?" (Is. 58,4.5).

Adevaratul post nu este numai o slujba facuta de forma. Scriptura descrie astfel postul ales de Dumnezeu: "Dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug"; da "mancarea ta celui flamand" si "satura sufletul lipsit" (vers. 6.10). Aici se arata adevaratul spirit si adevaratul caracter al lucrarii lui Hristos. Intreaga viata a fost un sacrificiu de sine pentru salvarea lumii. Fie ca postea in pustietatea ispitirii sau manca la masa lui Matei impreuna cu vamesii, Isi dadea viata pentru mantuirea celor pierduti. Nu in plangere desarta, nu doar intr-o umilire trupeasca si in multimea jertfelor se da pe fata adevaratul spirit de devotiune, ci in predarea de bunavoie a eului in slujba lui Dumnezeu si a omului.

Continuandu-Si raspunsul dat ucenicilor lui Ioan, Isus a rostit o parabola, zicand: "Nimeni nu rupe dintr-o haina noua un petic ca sa-l puna la o haina veche; altminteri rupe si haina cea noua si nici peticul luat de la ea nu se potriveste la cea veche". Solia lui Ioan Botezatorul nu trebuia sa fie amestecata cu traditia si superstitiile. Incercarea de a amesteca pretentiile fariseilor cu evlavia lui Ioan nu facea decat sa arate si mai mult prapastia dintre ele.

Nici principiile invataturii lui Hristos nu puteau sa fie unite cu formele fariseismului. Hristos nu urma sa acopere prapastia creata de invataturile lui Ioan. El urma sa arate si mai clar deosebirea dintre ce era vechi si ce era nou. Isus a ilustrat mai departe lucrul acesta, zicand: "Nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou sparge burdufurile, se varsa si burdufurile se prapadesc". Burdufurile care se foloseau ca vase pentru a pune vinul nou se uscau dupa catva timp si se scorojeau si nu mai erau bune de folosit pentru acest scop. In aceasta ilustratie familiara, Isus arata starea conducatorilor iudei. Preotii, carturarii si mai marii

Displayed: 5586 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online