Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 28:19-*

Previous part

nu mai era nici o urma de boala asupra lui, el insusi era o marturie vie pentru Binefacatorul sau. Plin de bucurie, el a adus darul si a proslavit Numele lui Isus. Preotii erau convinsi de puterea dumnezeiasca a Mantuitorului. Lor li se daduse ocazia sa cunoasca adevarul si sa fie binecuvantati cu lumina. Daca o lepadau, ea s-ar fi indepartat fara sa mai revina vreodata. Multi lepadasera lumina; dar ea n-a fost data in zadar. Multe inimi au fost miscate, dar pentru o vreme n-au dat nici un semn. In timpul vietii Mantuitorului, lucrarea Lui parea sa trezeasca putina iubire din partea preotilor si invatatorilor, dar dupa inaltarea Lui "o mare multime de preoti veneau la credinta" (Fapte 6,7).

Lucrarea lui Hristos pentru curatirea leprosului de aceasta boala grozava este o ilustratie cu privire la lucrarea Lui de curatire a sufletului de pacat. Omul care a venit la Isus era "plin de lepra". Otrava ei mor-tala ii imbibase tot corpul. Ucenicii cautasera sa-L fereasca pe Domnul ca nu cumva sa Se atinga de el, fiindca oricine atingea un lepros devenea el insusi necurat. Dar, asezandu-Si mana asupra leprosului, Isus n-a fost infectat. Atingerea Lui a dat putere de viata. Lepra a fost curatita. Tot asa stau lucrurile si cu lepra pacatului, adanc inradacinata, ucigatoare si cu neputinta de a fi curatita de putere omeneasca. "Tot capul este bolnav, si toata inima sufera de moarte. Din talpi pana in crestet nimic nu-i sanatos, ci numai rani, vanatai si carne vie" (Is. 1,5-6). Dar Isus, venind sa locuiasca in corp omenesc, nu Se intineaza. Prezenta Lui are putere vindecatoare pentru pacatos. Oricine cade la picioarele Lui, spunand in credinta: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti", va auzi raspunsul: "Da, vreau, fii curatit!" (Mat. 8,2.3).

In unele cazuri de vindecare, Isus n-a dat indata binecuvantarea ceruta. Dar in cazuri de lepra, cand I se cerea ajutorul, cererea era ascultata de indata. Atunci cand ne rugam pentru binecuvantari pamantesti, raspunsul la rugaciune poate sa intarzie sau se poate ca Dumnezeu sa ne dea altceva decat ceea ce cerem, dar nu asa se intampla cand cerem sa fim scapati de pacat. Dorinta Lui este tocmai sa ne curateasca de pacat, sa faca din noi copii ai Lui si sa ne dea putere pentru a trai o viata sfanta. Hristos "S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal" (Gal. 1,4). Si "indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Si daca stim ca ne asculta orice I-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut" (1 Ioan 5,14.15). "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." (1 Ioan 1,9).

La vindecarea slabanogului din Capernaum, Hristos a dat aceeasi invatatura. El a savarsit minunea pentru a da dovada despre puterea de a ierta pacatele. Vindecarea slabanogului ilustreaza si alte adevaruri pretioase. Ea este plina de nadejde si de incurajare, iar din cele intamplate cu fariseii porniti pe cearta, ea are si o invatatura plina de avertizari.

Ca si leprosul, slabanogul pierduse orice speranta de vindecare. Boala lui era urmarea unei vieti de pacat si suferintele lui erau facute si mai amare din cauza remuscarilor. De multa vreme ceruse el ajutor fariseilor si doctorilor, sperand sa fie scapat de suferintele lui spirituale si durerile fizice. Dar ei il declarasera cu raceala ca fiind nevindecabil si fusese lasat sa sufere mania lui Dumnezeu. Fariseii priveau suferinta ca o dovada a dizgratiei divine si se tineau departe de cei bolnavi si de cei suferinzi. Se intampla insa adesea ca tocmai aceia care se credeau asa de sfinti sa fie mai vinovati decat oamenii suferinzi, pe care ii condamnau.

Omul paralizat era cu totul lipsit de ajutor si, vazand ca nu mai e nadejde sa-i vina de undeva scapare, el a cazut in disperare. Atunci a auzit de lucrarile minunate ale lui Isus, i s-a spus ca altii, tot asa de pacatosi si deznadajduiti ca el, fusesera vindecati, ca pana si leprosii fusesera curatati. Prietenii care i-au spus lucrurile acestea i-au dat curaj sa creada ca si el ar putea sa fie vindecat, daca ar fi dus la Isus. Dar nadejdea lui s-a spulberat cand si-a adus aminte in ce chip venise boala asupra lui. Se temea ca nu cumva Medicul cel neprihanit sa nu-l suporte in fata Lui.

Dar, mai mult decat vindecarea fizica, el dorea eliberarea de povara pacatului. Daca ar fi putut sa-L vada pe Isus si sa primeasca asigurarea iertarii si a pacii cu Cerul, el ar fi fost multumit fie sa traiasca, fie sa moara, dupa voia lui Dumnezeu. Strigatul omului pe moarte a fost: "O, de-as putea ajunge in fata Lui!" Nu era timp de pierdut; carnea lui prapadita incepea sa dea semne de descompunere. Cu lacrimi in ochi i-a rugat pe prietenii lui sa-l duca pe pat pana la Isus, lucru pe care ei l-au facut cu mare placere. Dar multimea care se adunase inauntrul si imprejurul casei in care era Mantuitorul era asa de deasa, incat era cu neputinta pentru bolnav si pentru prietenii lui sa ajunga la El sau chiar numai pana acolo de unde sa-I auda glasul.

Displayed: 5134 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online