Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 27:12-*

Previous part

Soliile pline de har erau facute sa se potriveasca ascultatorilor Lui. Stia "sa invioreze cu vorba pe cel doborat de intristare" (Is. 50,4); caci harul era turnat pe buzele Lui, ca sa poata transmite oamenilor in chipul cel mai atragator comorile adevarului. El avea tact ca sa intampine mintea plina de prejudecati si ii surprindea cu ilustratii prin care le castiga atentia. Prin imaginatie ajungea la inima. Ilustratiile Lui erau luate din lucrurile vietii zilnice si, cu toate ca erau simple, aveau in ele un inteles minunat de adanc. Pasarile cerului, crinii de pe camp, samanta, pastorul si oile - cu aceste exemple a ilustrat Hristos adevaruri nemuritoare; iar dupa aceea, ori de cate ori aveau sa vada aceste lucruri ale naturii, ascultatorii Lui isi reaminteau de cuvintele Sale. Ilustratiile lui Hristos repetau neincetat invataturile Lui.

Hristos nu-i lingusea niciodata pe oameni. Niciodata nu spunea ceva care sa hraneasca fanteziile si inchipuirile lor si nici nu-i lauda pentru iscusitele lor nascociri; dar cugetatorii profunzi si lipsiti de prejudecati primeau invatatura Lui si vedeau ca aceasta le proba intelepciunea. Erau plini de uimire pentru faptul ca adevarul spiritual era exprimat in vorbirea cea mai simpla. Oamenii cu educatia cea mai inalta erau incantati de cuvintele Lui, iar cei needucati aveau totdeauna de castigat. El avea o solie pentru cei neinvatati si ii facea chiar si pe pagani sa inteleaga ca are o solie pentru ei.

Duioasa Lui mila venea ca o atingere vindecatoare asupra inimilor obosite si tulburate. Chiar si in mijlocul agitatiei vrajmasilor maniosi, El era inconjurat de o atmosfera plina de pace. Frumusetea infatisarii Lui, farmecul caracterului Lui si, mai presus de toate, iubirea exprimata in privire si in tonul vorbirii Lui ii atrageau pe toti aceia care nu erau impietriti in necredinta. Fara spiritul acela placut si plin de iubire, care rasarea din orice privire si din orice cuvant, n-ar fi putut sa atraga atata lume. Suferinzii care veneau la El simteau

ca Se interesa de ceea ce ii interesa pe ei, ca un prieten duios si credincios, si doreau sa afle mai mult din adevarurile pe care El le invata. Cerul era adus aproape. Ei doreau sa ramana in prezenta Lui, ca sa primeasca fara incetare mangaierea iubirii Sale.

Isus observa cu multa seriozitate schimbarea fetei ascultatorilor Sai. Chipurile care exprimau interes si placere Ii dadeau mare satisfactie. Cand sagetile adevarului patrundeau in suflet, sfaramand portile egoismului, dand nastere la pocainta si in cele din urma la recunostinta, Mantuitorul Se bucura din inima. Cand privirea Lui se rotea deasupra multimii ascultatorilor si recunostea printre ei fete pe care le mai vazuse, chipul Lui se lumina de bucurie. El vedea cu speranta in ei supusi ai Imparatiei Sale. Cand adevarul vorbit limpede lovea vreun idol iubit, observa schimbarea fetei, privirea rece si impotrivitoare, ceea ce dovedea ca lumina nu era primita. Cand ii vedea pe oameni refuzand solia pacii, inima Ii era sfasiata pana in adancul ei.

Odata, Isus vorbea in sinagoga despre Imparatia pe care venise s-o intemeieze si despre misiunea Lui de a-i elibera pe cei legati de Satana. Deodata, a fost intrerupt de un strigat de groaza. Un om cu mintea bolnava s-a aruncat printre oameni, strigand: "Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Esti Sfantul lui Dumnezeu".

Toti s-au tulburat si s-au alarmat. Atentia oamenilor a fost atrasa de la Hristos si cuvintele Lui nu mai erau ascultate. Tocmai lucrul acesta l-a urmarit si Satana, indreptandu-si victima spre sinagoga. "Dar Isus a certat demonul, zicand: "Taci si iesi afara din omul acesta". Si duhul cel rau, dupa ce l-a trantit in mijlocul adunarii, a iesit afara din el, fara sa-i faca vreun rau.

Mintea acestui bolnav nenorocit fusese intunecata de Satana, dar, in prezenta Mantuitorului, o raza de lumina a strabatut negura. El a inceput sa doreasca eliberarea de sub puterea lui Satana; dar demonul se impotrivea puterii lui Hristos. Cand omul a incercat sa-L roage pe Isus sa-l ajute, duhul cel rau i-a pus alte cuvinte in gura si el a inceput sa strige cuprins de groaza. Demonizatul intelegea intrucatva ca era in fata Unuia care putea sa-l elibereze, dar, cand a incercat sa se apropie de mana aceea atotputernica, vointa altuia l-a tinut pe loc, cuvintele altuia i-au venit pe buze. Lupta dintre puterea lui Satana si dorinta sa dupa eliberare era grozava.

Acela care il biruise pe Satana in pustia ispitei era din nou fata in fata cu vrajmasul Sau. Demonul isi folosea toata puterea ca sa-si stapaneasca mai departe victima. Daca ar fi pierdut terenul aici, ar fi insemnat ca-I acorda o biruinta lui Isus. Parea ca omul torturat isi va pierde viata in lupta cu vrajmasul care-i ruinase existenta. Mantuitorul a vorbit cu autoritate si l-a eliberat pe prizonier. Omul care fusese posedat statea acum, in fata oamenilor uimiti, fericit in libertatea stapanirii de sine. Pana si demonul marturisise despre puterea dumnezeiasca a Mantuitorului.

Displayed: 5053 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online