Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 27:1-11
Cap. 26 - La Capernaum

IN INTERVALELE DINTRE CALATORIILE SALE in diferite locuri, Isus a locuit in cetatea Capernaum si astfel a ajuns sa fie denumita "cetatea Sa". Era asezata pe tarmul Marii Galileii, aproape de hotarul frumoasei campii a Ghenezaretului.

Depresiunea adanca a lacului asigura acestei campii, care se intindea de la tarmurile lui, climatul minunat de sud. Pe vremea lui Hristos, cresteau aici palmieri si maslini, erau multe livezi si vii, lanuri roditoare si flori deosebit de frumoase, toate fiind udate de paraiele care tasneau din stanci. Tarmurile lacului si dealurile care il inconjurau la o mica departare erau presarate cu targuri si sate. Fata lacului era strabatuta de multe corabii de pescari. Pretutindeni se vedea agitatia unei vieti active si aglomerate.

Insasi cetatea Capernaum era potrivita sa fie centrul lucrarii Mantuitorului. Fiind situata pe drumul cel mare, care ducea de la Damasc la Ierusalim, spre Egipt si Marea Mediterana, era ca o rascruce de drumuri. Oamenii din multe tari treceau prin oras sau se opreau acolo sa se odihneasca din calatoriile lor intr-o parte sau alta. Isus putea sa intalneasca aici toate natiunile si toate clasele sociale, pe cel bogat si insemnat, ca si pe cel sarac si umil, iar invataturile Lui puteau sa fie duse in alte tari si in multe case.

In felul acesta avea sa fie provocata cercetarea profetilor si atentia lumii sa fie indreptata catre Mantuitorul, iar misiunea Lui avea sa fie prezentata lumii.

Fara sa tina seama de actiunea Sinedriului impotriva lui Isus, acesti oameni asteptau cu nerabdare cresterea lucrarii Lui. Tot cerul era pus in miscare. Ingerii pregateau calea pentru lucrarea Lui, influentand inimile oamenilor si atragandu-le la Mantuitorul.

In Capernaum, fiul slujbasului imparatesc, pe care Hristos il vinde-case, era o marturie a puterii Lui. Iar slujbasul imparatesc impreuna cu cei din casa lui, plini de bucurie, isi marturiseau credinta. Cand s-a aflat ca Invatatorul Insusi Se gasea intre ei, toata cetatea s-a pus in miscare. Multimea alerga sa-L vada. In ziua de Sabat, oamenii au venit in numar atat de mare la sinagoga, incat multi dintre ei au fost nevoiti sa se intoarca, pentru ca n-au putut intra.

Toti cei care Il auzeau pe Mantuitorul "erau uimiti de invatatura Lui, pentru ca vorbea cu putere". "El ii invata ca Unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor" (Luca 4,32; Mat. 7,29). Invatatura carturarilor si a batranilor era rece si formalista, ca o lectie invatata pe dinafara. Pentru ei, Cuvantul lui Dumnezeu nu avea putere de viata. Ideile si traditiile lor erau puse in locul invataturilor Lui. In slujba obisnuita, facuta dupa randuielile lor, pretindeau ca explicau legea, dar nici inimile lor, nici ale ascultatorilor nu erau miscate de o inspiratie de la Dumnezeu.

Isus nu avea nimic de a face cu diferitele invataturi care aduceau despartire intre iudei. Lucrarea Lui era sa prezinte adevarul. Cuvintele Lui revarsau un potop de lumina asupra invataturilor patriarhilor si profetilor, iar Scripturile ajungeau la oameni ca o noua descoperire. Niciodata mai inainte nu simtisera ascultatorii Lui o asa profunzime a intelesului Cuvantului lui Dumnezeu.

Isus ii intampina pe oameni pe terenul lor, ca Unul care era obisnuit cu greutatile lor. El facea adevarul sa fie frumos, prezentandu-l in chipul cel mai direct si cel mai simplu. Limba folosita de El era curata, aleasa si limpede ca apa unui parau. Glasul Lui era ca o melodie pentru cei care ascultasera rostirile monotone ale rabinilor. Cu toate ca invatatura Lui era simpla, El vorbea ca unul care avea autoritate. Caracteristica aceasta punea invatatura Lui in contrast cu a tuturor celorlalti. Rabinii vorbeau cu indoiala si ezitare, ca si cum Scripturile puteau fi interpretate ca sa insemne o data un lucru si alta data exact invers. Ascultatorii ajungeau in fiecare zi intr-o si mai mare nesiguranta. Dar Isus prezenta Scripturile ca pe o autoritate ce nu mai putea fi pusa la indoiala. Oricare ar fi fost subiectul, El il prezenta cu putere, astfel incat cuvintele Lui sa nu fie puse la indoiala.

El vorbea insa cu ardoare mai degraba decat cu patima. El vorbea ca unul care are de indeplinit un obiectiv bine definit. El aducea la lumina realitatile lumii vesnice. In orice subiect Il descoperea pe Dumnezeu. Isus cauta sa destrame farmecul orbirii, care ii tine pe oameni absorbiti de lucrurile pamantesti. El aseza lucrurile acestei vieti in adevarata lor relatie, ca fiind subordonate celor de interes vesnic, dar nu trecea cu vederea importanta lor. El invata ca cerul si pamantul sunt in stransa legatura si ca o cunoastere a adevarului dumnezeiesc il pregateste mai bine pe om sa indeplineasca datoriile vietii de toate zilele. El vorbea ca unul care cunoaste bine cerul, constient de legatura Sa cu Dumnezeu, si in acelasi timp recunoscand faptul ca este unit cu fiecare membru al familiei omenesti.


Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online