Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 25:28-*
Previous part
Tot la fel au fost ingerii in apropierea urmasilor credinciosi ai lui Hristos in toate timpurile. Vasta confederatie a raului ii ataca pe toti aceia care vor sa castige biruinta; dar Hristos doreste ca noi sa privim la lucrurile care nu se vad, la ostile ceresti, care stau de straja in jurul acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, ca sa-i poata scapa. Noi nu vom sti de cate primejdii vazute si nevazute am fost feriti prin mijlocirea ingerilor, decat atunci cand, in lumina vesniciei, vom vedea providenta lui Dumnezeu. Atunci vom afla ca intreaga familie cereasca s-a interesat de familia de aici, de jos, si ca trimisii de la tronul lui Dumnezeu au urmarit zi de zi pasii nostri.
Cand a citit din profetie in sinagoga, Isus S-a oprit inainte de sfarsitul cuvintelor spuse despre lucrarea lui Mesia. Dupa ce a citit cuvintele: "Sa vestesc anul de indurare al Domnului", El a lasat la o parte cuvintele "si o zi de razbunare a Domnului nostru" (Is. 61,2). Partea aceasta a profetiei era tot atat de adevarata ca si aceea de la inceput si, prin tacerea Sa, Isus n-a negat adevarul. Dar tocmai asupra acestei ultime expresii le facea mai mult placere ascultatorilor Sai sa zaboveasca si aceasta doreau ei mai mult sa se implineasca. Ei proclamau judecatile impotriva paganilor, fara
a se gandi ca vina lor era mai mare decat a altora. Tocmai ei aveau cea mai mare nevoie de mila pe care cu atata graba o refuzau paganilor. In ziua aceea, cand Isus a stat in picioare in sinagoga lor, au avut ocazia de a primi chemarea cereasca. Acela caruia "Ii place indurarea" (Mica 7,18) ar fi vrut sa-i salveze de ruina pe care o chemau pacatele lor.
Nu putea sa-i paraseasca fara sa-i cheme din nou la pocainta. Spre sfarsitul lucrarii Sale in Galilea, El a mai vizitat inca o data locul copilariei Sale. De la data cand Il lepadasera, vestea despre minunile si predicarea Lui umpluse tara. Nici unul dintre ei nu mai putea sa nege acum ca El avea mai mult decat o putere omeneasca. Oamenii din Nazaret stiau ca El a mers pretutindeni, facand bine si vindecand pe toti aceia care erau apasati de diavol. In jurul lor erau sate unde nu se mai auzea nici un geamat de durere in nici o casa, deoarece El trecuse prin ele si vindecase pe toti bolnavii. Indurarea descoperita in fiecare fapta a vietii Sale marturisea in favoarea ungerii Sale divine.
Din nou au fost miscati nazarinenii de Duhul Sfant, cand au auzit cuvintele Lui. Dar nici acum n-au vrut sa admita ca Omul acesta, care crescuse in mijlocul lor, era mai mare decat ei. Inca isi mai aminteau cu ura ca, atunci cand sustinuse ca este Cel Fagaduit, El spusese hotarat ca ei n-au parte cu Israel, deoarece le aratase ca sunt mai putin vrednici de indurarea lui Dumnezeu decat un barbat sau o femeie dintre pagani. Din cauza aceasta, cu toate ca se intrebau: "De unde are omul acesta intelepciune si lucrarile acestea mari?", ei nu voiau sa-L primeasca pe Isus ca pe Hristosul Domnului. Din cauza necredintei lor, Mantuitorul n-a putut sa faca multe minuni intre ei. Numai cateva inimi au fost miscate pentru a primi binecuvantarile Lui si, cu parere de rau, El i-a parasit pentru a nu mai reveni niciodata.
O data ce necredinta a pus stapanire pe ei, ea a continuat sa stapaneasca pe oamenii din Nazaret. Tot astfel a pus stapanire pe membrii Sinedriului si pe popor. Atat pentru preoti, cat si pentru popor, cea dintai lepadare a dovezilor aduse de puterea Duhului Sfant era inceputul sfarsitului. Pentru a dovedi ca prima lor impotrivire era indreptatita, au continuat sa batjocoreasca cele spuse de Hristos. Lepadarea Duhului Sfant a ajuns la culme la crucea de pe Golgota, apoi cand a fost daramat orasul lor si cand au fost raspanditi pe toata fata pamantului.
Cat de mult dorea Isus sa dezvaluie lui Israel comorile pretioase ale adevarului! Dar orbirea spirituala era atat de mare, incat I-a fost cu neputinta
sa descopere adevarurile cu privire la imparatia Lui. Oamenii se prindeau de crezul lor si de ceremoniile fara valoare, in timp ce adevarul cerului astepta sa fie primit. Cheltuiau argintul pentru pleava, in timp ce painea vietii le era la indemana. De ce n-au mers ei la Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa cerceteze cu staruinta si sa vada daca sunt sau nu in ratacire? Scripturile Vechiului Testament aratau lamurit fiecare amanunt al lucrarii lui Hristos si mereu, mereu, El cita din profeti si spunea: "Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit". Daca ar fi cercetat sincer Scripturile si daca ar fi examinat teoriile lor in fata Cuvantului lui Dumnezeu, Isus n-ar mai fi plans din cauza nepocaintei lor. N-ar mai fi fost nevoie sa spuna: "Iata ca vi se lasa casa pustie" (Luca 13,35). Ei ar fi putut sa inteleaga dovezile date de lucrarea Lui ca Mesia si ar fi evitat nenorocirea care a facut din orasul lor ingamfat o gramada de ruine. Dar mintea iudeilor se stramtase din cauza bigotismului lor irational. Invataturile lui Hristos descopereau lipsurile din caracterul lor si nevoia de pocainta. Daca ar fi primit invataturile Lui, practicile lor ar fi trebuit sa se schimbe si nadejdile cultivate de ei ar fi trebuit parasite. Pentru a fi onorati de Dumnezeu, ar fi trebuit sa sacrifice onoarea oamenilor. Daca ar fi ascultat de cuvintele acestui nou rabi, ar fi trebuit sa mearga pe alta cale decat aceea aratata de marii cugetatori si invatatori ai timpului.
Displayed: 5363 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online