Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 23:1-8
Cap. 22 - Inchiderea si moartea lui Ioan Botezatorul

IOAN BOTEZATORUL FUSESE CEL DINTAI care a vestit Imparatia lui Hristos si a fost, de asemenea, si cel dintai la suferinta. Acum, prin zidurile unei celule de inchisoare, era despartit de aerul liber al pustiei si de multimea de oameni care ascultasera cuvintele lui. El a ajuns prizonier in fortareata lui Irod Antipa. Ioan savarsise o mare parte a lucrarii sale in partea de rasarit a Iordanului, care era in stapanirea lui Antipa. Insusi Irod ascultase predica lui Ioan Botezatorul. Regele desfranat tremurase la auzul chemarii la pocainta. "Irod se temea de Ioan fiindca il stia om neprihanit si sfant; si, cand il auzea, de multe ori sta in cumpana nestiind ce sa faca si-l asculta cu placere." Ioan s-a purtat in mod credincios fata de el, acuzandu-l de nelegiuita legatura pe care o incheiase cu Irodiada, sotia fratelui sau. O vreme, Irod cautase cumva sa sfarame lantul placerilor care-l lega; dar Irodiada il cuprindea si mai mult in plasa vicleniei ei si s-a razbunat pe Ioan, facandu-l pe Irod sa-l arunce in inchisoare.

Viata lui Ioan Botezatorul fusese plina de activitate, iar intunericul, tristetea si lipsa de miscare din inchisoare apasau tare greu asupra lui. Deoarece saptamanile treceau fara sa aduca vreo schimbare, indoiala si deznadejdea au pus stapanire pe el. Ucenicii sai nu-l uitasera. Li se ingaduia sa mearga la el in inchisoare si ii aduceau vesti despre lucrarea lui Isus si povesteau cum alergau multimile la El. Dar se intrebau de ce, daca acest

nou Invatator era Mesia, nu facea nimic pentru a-l elibera pe Ioan. Cum putea El sa ingaduie ca inainte-mergatorul Lui atat de credincios sa fie lipsit de libertate, ba sa i se ia chiar viata?

Intrebarile acestea n-au ramas fara efect. Indoieli, care altfel nu s-ar fi ivit, ii erau sugerate lui Ioan. Satana se bucura sa auda cuvintele acestor ucenici si sa vada cum sfasiau sufletul acestui trimis al Domnului. De cate ori aceia care se socotesc prietenii unui om bun si care sunt gata sa-si arate loialitatea se dovedesc a fi vrajmasii cei mai primejdiosi ai lui! De cate ori, in loc de a-i intari credinta, cuvintele lor aduc apasare si descurajare!

Ca si ucenicii Mantuitorului, Ioan Botezatorul nu intelegea natura Imparatiei lui Hristos. El se astepta ca Isus sa ia tronul lui David; si, pentru ca timpul trecea si Mantuitorul nu ridica nici o pretentie la autoritatea imparateasca, Ioan a inceput sa se tulbure si sa se nelinisteasca. El declarase poporului ca, pentru a fi pregatita calea inaintea Domnului, trebuie sa se implineasca proorocia lui Isaia; muntii si dealurile trebuiau sa se coboare, caile strambe sa se indrepte, iar locurile gloduroase sa fie netezite. El se asteptase ca locurile inalte, de mandrie si putere omeneasca, sa fie doborate la pamant. El vorbise despre Mesia ca despre Acela care Isi avea lopata in mana si care urma sa-Si curete cu desavarsire aria, sa adune graul in granar si pleava sa o arda intr-un foc vesnic. Intocmai ca profetul Ilie, in spiritul si puterea caruia venise la Israel, el astepta ca Domnul sa Se descopere ca un Dumnezeu care raspunde prin foc.

In misiunea sa, Ioan Botezatorul statuse ca un neinfricat mustrator al nedreptatii, atat in locurile inalte, cat si in cele umile. Indraznise sa dea ochii cu imparatul Irod, mustrandu-l hotarat pentru pacatul lui. El nu-si socotise viata ca fiind scumpa, cu gandul sa poata face lucrarea ce i se incredintase. Si acum, din inchisoarea in care se gasea, astepta ca Leul din semintia lui Iuda sa tranteasca la pamant ingamfarea asupritorului si sa-i elibereze pe saraci si pe aceia care plangeau. Parea insa ca Isus Se multumea sa adune ucenici in jurul Sau, sa vindece si sa invete pe oameni. Manca la masa vamesilor, in timp ce zilnic jugul roman apasa tot mai greu asupra lui Israel, in timp ce imparatul Irod si ticaloasa lui concubina isi implineau orice dorinta, iar strigatele saracului si ale suferindului se inaltau la cer.

Pentru proorocul din pustie, toate acestea pareau o taina care intrecea puterea lui de pricepere. Veneau ceasuri cand soaptele demonilor ii chinuiau mintea si umbra unei temeri ingrozitoare se intindea asupra lui. Se putea oare ca Eliberatorul de atata vreme asteptat sa nu fi venit? Atunci ce insemna solia pe care el insusi fusese silit sa o vesteasca? Ioan fusese amar dezamagit in ce priveste rezultatul lucrarii sale. El se asteptase ca solia de la Dumnezeu sa aiba acelasi efect pe care il avusese citirea legii in zilele lui Iosia si ale lui Ezra (2 Cron. 34; Neem. 8,9), o profunda lucrare de pocainta si intoarcere la Domnul. Pentru succesul acestei lucrari isi sacrificase intreaga viata. Fusese lucrul acesta in zadar?


Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online