Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 22:12-*

Previous part

Paraliticul vindecat s-a plecat sa-si ia patul - o rogojina si o patura - si, cu un sentiment de usurare, s-a ridicat iarasi si s-a uitat imprejur, ca sa-L vada pe Eliberatorul sau; dar Isus Se pierduse in multime. Omul se temea ca nu-L va recunoaste cand Il va vedea din nou. Pe cand mergea grabit pe drum, cu pasul hotarat si usor, laudand pe Dumnezeu si bucurandu-se de sanatatea castigata, a intalnit cativa farisei si le-a povestit indata despre vindecarea sa. A fost surprins de raceala cu care ii ascultau povestea.

Cu fruntea incruntata, l-au intrerupt si l-au intrebat de ce-si ducea patul in zi de Sabat. I-au amintit ca in ziua Domnului era interzis sa duca poveri. In bucuria lui, omul uitase ca e Sabat; cu toate acestea, nu se simtea mustrat pentru faptul ca ascultase porunca Unuia care avea o astfel de putere de la Dumnezeu. El

a raspuns plin de curaj: "Cel ce m-a facut sanatos mi-a zis: 'Ridica-ti patul si umbla'". Ei l-au intrebat cine era Acela care facuse acest lucru, dar n-a putut sa spuna. Acesti conducatori stiau bine ca numai Unul Se dovedise in stare sa faca aceasta minune, dar doreau o dovada directa ca era Isus, ca sa-L poata condamna ca fiind calcator al Sabatului. Dupa judecata lor, nu calcase legea numai pentru ca il vindecase pe bolnav in Sabat, ci comisese si sacrilegiul de a-l pune pe om sa-si duca patul.

Iudeii denaturasera legea atat de mult, incat facusera din ea un jug de robie. Pretentiile lor fara sens devenisera proverbiale printre celelalte neamuri. Indeosebi Sabatul era ingradit cu tot soiul de restrictii fara rost. El nu era pentru ei o placere, sfant pentru Domnul si onorat. Carturarii si fariseii facusera din tinerea legii o povara greu de suportat. Unui iudeu nu-i era ingaduit sa aprinda focul in zi de Sabat, nici macar o lumanare. Din cauza aceasta, ei erau dependenti de persoane luate dintre neamuri pentru multe servicii pe care randuielile nu le ingaduiau sa le faca personal. Ei nu se mai gandeau ca, daca lucrurile acestea constituiau un pacat, aceia care foloseau pe altii pentru a le savarsi erau tot asa de vinovati ca si cand le-ar fi facut personal. Ei socoteau ca mantuirea e numai pentru iudei si ca starea tuturor celorlalti, fiind oricum fara speranta, nu putea deveni mai rea. Dar Dumnezeu n-a dat porunci care sa nu poata fi tinute de toti. Legile Sale nu aproba restrictii necugetate sau egoiste.

Isus l-a intalnit in templu pe omul pe care-l vindecase. El venise ca sa aduca o jertfa pentru pacat si o jertfa de multumire pentru marea indurare de care se facuse partas. Gasindu-l printre inchinatori, Isus i S-a facut cunoscut prin cuvintele acestea de avertizare: "Iata ca te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau".

Omul vindecat a fost extrem de bucuros cand L-a intalnit pe Eliberatorul sau. Necunoscand vrajmasia manifestata fata de Isus, el le-a spus fariseilor care il chestionasera ca Acesta era cel care infaptuise vindecarea. "Din pricina aceasta, iudeii au inceput sa urmareasca pe Isus si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului."

Isus a fost adus inaintea Sinedriului, pentru a raspunde la acuzatia ca a calcat Sabatul. Daca in timpul acela iudeii ar fi fost o natiune independenta, o acuzatie de felul acesta ar fi constituit un motiv pentru a-L omori. Lucrul acesta a fost impiedicat de faptul ca erau supusi romanilor. Iudeii nu aveau putere sa condamne cu pedeapsa capitala, iar acuzatia pe care o aduceau ei impotriva

lui Isus n-ar fi avut nici o greutate in fata tribunalului roman. Cu toate acestea, ei sperau sa realizeze alte lucruri. In ciuda eforturilor lor de a pune piedici lucrarii Lui, Hristos castiga si la Ierusalim o influenta asupra poporului, mai mare chiar decat a lor. Multimea, care nu se interesa de discursurile rabinilor, era atrasa de invatatura lui Hristos. Oamenii puteau sa inteleaga cuvintele Lui si inima lor se incalzea si era mangaiata. El vorbea despre Dumnezeu nu ca despre un judecator plin de razbunare, ci ca despre un tata milos si descoperea chipul lui Dumnezeu ca fiind oglindit in propria persoana. Cuvintele Lui erau ca un balsam pentru sufletele ranite. Atat prin cuvinte, cat si prin lucrarile milei Sale, El distrugea puterea apasatoare a vechilor traditii si a poruncilor omenesti si prezenta iubirea lui Dumnezeu in bogatia ei inepuizabila.

In una din cele dintai profetii despre Hristos, sta scris: "Toiagul de domnie nu se va departa de Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo; si de El vor asculta popoarele [sau la El se vor aduna popoarele]" (Gen. 49,10). Oamenii se adunau in jurul lui Hristos. Inima voioasa a multimii prefera sa primeasca invataturile Lui pline de iubire si indurare decat ceremoniile reci, pretinse de preoti. Daca preotii si rabinii nu ar fi lucrat impotriva, invatatura Lui ar fi produs o reforma cum lumea nu mai vazuse pana la data aceea. Dar, pentru a-si pastra puterea, acesti conducatori s-au hotarat sa distruga influenta lui Isus. Aducerea Lui in fata Sinedriului si condamnarea oficiala a invataturilor Lui aveau sa produca tocmai lucrul acesta, deoarece oamenii aveau inca respect fata de conducatorii lor religiosi. Oricine indraznea sa condamne pretentiile rabinilor sau incerca sa micsoreze poverile puse de ei asupra poporului era privit ca fiind vinovat nu numai de hula, ci si de tradare. Pe temeiul acesta, rabinii sperau sa dea nastere la banuiala fata de Hristos. Ei Il prezentau ca si cum incerca sa distruga obiceiurile existente, cauzand astfel despartiri in popor si pregatind calea pentru completa lor inrobire de catre romani.

Displayed: 5641 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online