Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 22:20-*

Previous part

In una din cele dintai profetii despre Hristos, sta scris: "Toiagul de domnie nu se va departa de Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo; si de El vor asculta popoarele [sau la El se vor aduna popoarele]" (Gen. 49,10). Oamenii se adunau in jurul lui Hristos. Inima voioasa a multimii prefera sa primeasca invataturile Lui pline de iubire si indurare decat ceremoniile reci, pretinse de preoti. Daca preotii si rabinii nu ar fi lucrat impotriva, invatatura Lui ar fi produs o reforma cum lumea nu mai vazuse pana la data aceea. Dar, pentru a-si pastra puterea, acesti conducatori s-au hotarat sa distruga influenta lui Isus. Aducerea Lui in fata Sinedriului si condamnarea oficiala a invataturilor Lui aveau sa produca tocmai lucrul acesta, deoarece oamenii aveau inca respect fata de conducatorii lor religiosi. Oricine indraznea sa condamne pretentiile rabinilor sau incerca sa micsoreze poverile puse de ei asupra poporului era privit ca fiind vinovat nu numai de hula, ci si de tradare. Pe temeiul acesta, rabinii sperau sa dea nastere la banuiala fata de Hristos. Ei Il prezentau ca si cum incerca sa distruga obiceiurile existente, cauzand astfel despartiri in popor si pregatind calea pentru completa lor inrobire de catre romani.

Dar planurile pe care acesti rabini cautau asa de zelos sa le puna in aplicare pornisera din alt sfat decat cel al Sinedriului. Dupa insuccesul de a-L birui pe Hristos in pustie, Satana si-a combinat fortele pentru a I se impotrivi in lucrare si, daca ar fi fost cu putinta, sa o zadarniceasca. Ceea ce nu izbutise prin eforturi directe si personale, se hotarase sa faca prin viclesug. Indata ce s-a retras din lupta dusa in pustie, el a mers in sfatul ingerilor cazuti si a facut planuri amanuntite de a orbi si mai departe mintea poporului iudeu, ca

oamenii sa nu-L recunoasca pe Rascumparatorul lor. El planuise sa lucreze prin agentii sai omenesti din lumea religioasa, umplandu-i cu ura lui impotriva Aparatorului adevarului. El avea sa-i determine sa-L lepede pe Hristos si sa-I faca viata cat mai amara cu putinta, nadajduind sa-L descurajeze in lucrarea Lui. Astfel, conducatorii lui Israel s-au facut unelte ale lui Satana, luptand impotriva Mantuitorului.

Isus venise sa "vesteasca o lege mare si minunata". El nu urmarea sa-i scada demnitatea, ci sa i-o mareasca. Scriptura zice: "El nu va slabi, nici nu Se va lasa pana va aseza dreptatea pe pamant" (Is. 42,21.4). El venise pentru a elibera Sabatul de cerintele care-l impovarau, care facusera din el un blestem, in loc de binecuvantare.

Din motivul acesta a ales El ca in Sabat sa faca lucrarea de vindecare la Betesda. El ar fi putut sa-l vindece pe bolnav in oricare din zilele saptamanii sau ar fi putut sa-l vindece fara sa-i spuna sa-si duca patul. Dar aceasta nu i-ar fi dat ocazia pe care o dorea. Fiecare fapta a lui Hristos pe pamant avea la baza un scop intelept. Tot ce facea era important in sine, precum si prin invatatura pe care o dadea. Dintre nenorocitii de la scaldatoare, El a ales cazul cel mai grav ca sa exercite asupra lui puterea Sa vindecatoare si i-a poruncit omului sa-si duca patul prin oras, ca sa vesteasca lucrarea mare savarsita asupra lui. Lucrarea aceasta a starnit discutii cu privire la ce anume era ingaduit sa se faca in Sabat si a dat ocazie ca El sa denunte restrictiile impuse de iudei cu privire la Ziua Domnului si sa declare fara valoare traditiile lor.

Isus le-a declarat ca lucrarea de a-i vindeca pe cei bolnavi era in armonie cu legea privitoare la Sabat. Era in armonie cu lucrarea ingerilor lui Dumnezeu, care urca la cer fara incetare si coboara pentru a da ajutor omenirii suferinde. Isus a spus: "Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez". Toate zilele sunt ale lui Dumnezeu, ca sa realizeze in timpul lor planurile Lui pentru neamul omenesc. Daca felul iudeilor de a interpreta legea era corect, atunci era gresit Iehova, a carui lucrare ajuta si tine orice vietuitoare din prima clipa de cand au fost puse temeliile pamantului, atunci Acela care a zis despre lucrarea Lui ca e buna si a instituit Sabatul pentru a comemora terminarea ei trebuia sa-Si faca lucrul in rastimpuri si sa opreasca miscarea nesfarsita a universului.

Sa opreasca Dumnezeu soarele din lucrarea lui in Sabat, sa nu mai trimita razele lui blande ca sa incalzeasca pamantul si sa hraneasca vegetatia? Sa opreasca sistemele lumilor in ziua aceasta sfanta? Sa

porunceasca El apelor sa se opreasca si sa nu mai ude campurile si padurile si sa spuna valurilor marii sa se opreasca din miscarea lor neincetata? Graul si porumbul sa se opreasca din crestere, iar strugurii in parg sa-si intarzie coacerea? Pomii si florile sa nu mai dea muguri si sa nu mai infloreasca in Sabat?

In cazul acesta, oamenii n-ar mai avea nimic din roadele pamantului sau din binecuvantarile care fac viata placuta. Natura trebuie sa-si continue mersul ei neschimbat! Daca Dumnezeu Si-ar opri mana pentru o clipa, omul ar cadea si ar muri. Si omul are o lucrare de facut in ziua aceasta. Nevoile vietii trebuie satisfacute, bolnavii trebuie ingrijiti, lipsurile celor in nevoie trebuie implinite. Acela care neglijeaza sa-i ajute in Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fara vina. Sfanta zi de odihna a Domnului a fost facuta pentru om si faptele de mila sunt in armonie desavarsita cu scopul urmarit prin ea. Dumnezeu nu doreste ca fapturile Lui sa sufere nici macar o ora fie in Sabat, fie in alta zi, daca acea suferinta poate sa fie indepartata.

Displayed: 5506 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online