Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 21:14-*

Previous part

In acelasi ceas, cei care vegheau langa copilasul muribund, in caminul din Capernaum, au observat o brusca si tainica schimbare. Umbra mortii a pierit de pe fata bolnavului. Febra a facut loc unei stari placute, aducatoare de sanatate. Ochii intunecati au inceput sa straluceasca de inteligenta si in corpul lui slabit si ros de suferinta a revenit vigoarea. Nici un semn de boala nu mai era in copil. Carnea lui aprinsa s-a facut moale si plina de viata si el s-a cufundat intr-un somn linistit. Febra il parasise chiar in zaduful zilei. Familia era uimita si bucuria era mare.

Cana nu era asa departe de Capernaum, iar ofiterul putea sa ajunga acasa chiar in seara aceleiasi zile in care se intalnise cu Isus; dar el nu s-a grabit pe drumul spre casa. Abia a doua zi dimineata a ajuns la Capernaum. Ce sosire a fost! Cand plecase dupa Isus, inima lui era impovarata de intristare. Lumina soarelui i se parea o cruzime, iar cantecul pasarelelor, o batjocura. Cat de deosebite erau acum simtamintele lui! Intreaga natura avea o noua infatisare. El vedea totul cu alti ochi. Pe cand mergea in linistea zorilor diminetii, i se parea ca toata natura Il lauda pe Dumnezeu impreuna cu el. Cand se afla inca departe de casa, slugile i-au iesit in intampinare cu dorinta de a-i usura povara sufleteasca pe care erau siguri ca o simtea. Nu s-a aratat surprins de vestea adusa de ei, dar cu un mare interes, pe care ei nu-l intelegeau, a intrebat la care ceas a inceput sa-i fie mai bine. Ei au raspuns: "Ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile!" Chiar in clipa in care credinta tatalui pusese stapanire pe asigurarea: "Fiul tau traieste", iubirea dumnezeiasca atinsese copilasul muribund.

Tatal a dat fuga sa-si vada fiul. L-a strans la pieptul sau de parca ar fi fost ridicat dintre morti si Il lauda fara incetare pe Dumnezeu pentru aceasta vindecare minunata.

Slujbasul acesta imparatesc dorea sa cunoasca mai mult despre Hristos. Dupa ce, mai tarziu, a auzit invataturile Lui, el si toti din casa lui au devenit ucenici. Durerea lor a fost sfintita spre convertirea intregii familii. Vestea despre aceasta minune s-a raspandit in toate partile, iar in Capernaum, unde au fost savarsite multe minuni ale Lui, s-a pregatit calea pentru lucrarea personala a lui Hristos.

Acela care l-a binecuvantat pe slujbasul imparatesc din Capernaum vrea tot asa de mult sa ne binecuvanteze si pe noi. Dar, la fel ca tatal indurerat, noi Il cautam pe Mantuitorul de multe ori din dorinta de a castiga bunuri pamantesti; noi avem incredere in iubirea Lui numai cand ni se implinesc cererile. Mantuitorul vrea sa ne dea binecuvantari mai mari decat acelea pe care le cerem; si intarzie cu raspunsul, ca sa ne poata arata rautatea din inima si cat de mult avem nevoie de harul Lui. El nu vrea sa-L cautam din motive egoiste. Cand marturisim starea noastra rea si lipsa noastra de putere, trebuie sa ne incredem cu totul in iubirea Lui.

Slujbasul imparatesc voia sa vada implinirea rugaciunii sale inainte ca sa creada; dar el a trebuit sa primeasca asigurarea lui Isus ca rugaciunea lui era ascultata si binecuvantarea data. Si noi trebuie sa invatam acelasi lucru. Nu trebuie sa credem pentru ca vedem sau simtim ca Dumnezeu ne asculta. Trebuie sa ne incredem in fagaduintele Lui. Cand venim la El in credinta, fiecare cerere patrunde in inima lui Dumnezeu. Cand am cerut binecuvantarile Lui, trebuie sa credem in acelasi timp ca le primim si sa-I multumim ca le-am primit. Apoi sa ne vedem de indatoririle noastre, siguri fiind ca binecuvantarea se va da atunci cand vom avea mai mare nevoie de ea. Cand am invatat sa facem lucrul acesta, vom sti ca rugaciunile noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi "nespus mai mult", "potrivit cu bogatia slavei Sale" si "dupa lucrarea puterii tariei Lui" (Efes. 3,20.16; 1,19).