Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 21:1-13
Cap. 20 - Numai daca vedeti semne si minuni
GALILEENII CARE S-AU INTORS de la sarbatoarea Pastelor au adus vestea despre lucrarile minunate savarsite de Isus. Cele spuse de conducatorii de la Ierusalim despre faptele Lui Ii deschideau calea in Galilea. Multi deplangeau abuzurile de la templu, lacomia si aroganta preotilor. Ei sperau ca Omul acesta, care-i alungase pe conducatori, ar putea fi Eliberatorul mult asteptat. Vestile sosite pareau sa confirme asteptarile lor atat de stralucite. Se spunea ca profetul ar fi declarat ca El este Mesia.
Dar locuitorii din Nazaret nu credeau in El. Pentru motivul acesta, Isus n-a vizitat Nazaretul in drumul Sau spre Cana. Mantuitorul le-a spus ucenicilor ca un profet nu este onorat in tara lui. Oamenii apreciaza caracterul dupa capacitatea lor de apreciere. Cei cu vederi stramte si lumesti Il judecau pe Hristos dupa nasterea Lui umila, dupa imbracamintea Lui simpla si dupa munca de toate zilele. Ei nu puteau sa aprecieze curatia spiritului Aceluia care nu avea nici o urma de pacat.
Vestea despre revenirea lui Hristos la Cana s-a raspandit prin toata Galilea, dand speranta celor suferinzi si nenorociti. In Capernaum, vestile au ajuns la un nobil iudeu, care era ofiter in
slujba imparatului. Un fiu al acestui slujbas era bolnav de o boala care parea sa nu aiba leac. Medicii il sortisera mortii, dar, atunci cand a auzit de Isus, tatal s-a hotarat sa-I ceara ajutor. Copilasul era foarte slabit si se temeau ca nu va trai pana la intoarcerea lui; dar nobilul a socotit ca trebuie sa prezinte personal cazul. Spera ca rugamintile unui parinte aveau sa trezeasca mila Marelui Medic.
Ajungand la Cana, a gasit o multime de oameni in jurul lui Isus. Cu inima nerabdatoare, si-a facut loc pana langa Mantuitorul. Credinta lui a inceput sa tremure cand a vazut numai un om imbracat simplu, plin de praf si obosit de calatorie. S-a indoit ca aceasta Persoana ar putea face ceea ce el venise sa-I ceara; cu toate acestea, a cerut sa stea de vorba cu Isus, I-a povestit pentru ce a venit si L-a rugat pe Mantuitorul sa vina cu el acasa.
Dar intristarea lui era mai de mult cunoscuta de Isus. Inainte ca acest slujbas sa plece de acasa, Mantuitorul vazuse durerea lui.
El mai stia ca tatal isi pusese in minte anumite conditii ca sa creada in Isus. Daca cererea lui nu avea sa fie implinita, nu avea sa-L primeasca drept Mesia. In timp ce slujbasul disperat astepta raspunsul, Isus a zis: "Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti".
In ciuda tuturor dovezilor ca Isus era Hristosul, petitionarul se hotarase sa creada in El numai cu conditia implinirii cererii lui. Mantuitorul a vazut contrastul dintre necredinta aceasta ce ridica intrebari si credinta simpla a samaritenilor, care nu cerusera nici un semn, nici o minune. Cuvantul Sau, dovada mereu prezenta a dumnezeirii Lui, avea o putere convingatoare, care patrundea inima lor. Domnului Hristos Ii parea rau ca poporul Sau, caruia ii fusesera incredintate proorociile sfinte, nu intelegea glasul lui Dumnezeu care le vorbea prin Fiul Sau.
Slujbasul imparatesc avea totusi oarecare credinta, pentru ca el venise sa ceara ceea ce, dupa parerea lui, era cea mai pretioasa dintre toate binecuvantarile. Isus avea de dat un dar mai mare. El dorea nu numai sa vindece copilul, dar sa faca pe slujbas si familia lui partasi la binecuvantarea mantuirii si sa aprinda o lumina in Capernaum, care, in curand, avea sa fie campul Sau de activitate. Dar slujbasul imparatesc trebuia totusi sa-si dea seama de nevoile sale inainte de a dori harul lui Hristos. Curteanul acesta reprezenta pe multi altii din neamul lui. Ei cautau sa aiba legaturi cu Isus din motive egoiste. Sperau sa aiba un oarecare castig de la puterea Lui si credinta lor era legata de realizarea acestui castig; in schimb, nu-si dadeau seama de boala lor spirituala si nu vedeau nevoia harului divin.
Ca un fulger, cuvintele Mantuitorului au facut lumina in inima slujbasului imparatesc. El si-a dat seama ca motivele pentru care Il cauta pe Isus erau egoiste. Credinta lui sovaitoare i-a aparut in adevaratul ei caracter. Plin de durere, si-a dat seama ca indoiala sa putea sa coste viata fiului sau. A simtit ca era in fata Cuiva care putea sa citeasca gandurile si caruia totul Ii era cu putinta. In disperarea sa, a strigat: "Doamne, vino pana nu moare micutul meu!" Credinta lui s-a prins de Hristos ca si Iacov cand, in lupta cu ingerul, a strigat: "Nu te las pana cand nu ma vei binecuvanta" (Gen. 32,26).
La fel ca Iacov, a biruit. Mantuitorul nu poate pleca de langa un suflet care se prinde de El, cerand cu staruinta ajutor in nevoia lui. "Du-te, i-a zis El, fiul tau traieste." Slujbasul imparatesc a plecat de la Mantuitorul cu o pace
si o bucurie pe care nu le cunoscuse niciodata mai inainte. Nu numai ca avea incredere ca fiul lui se va face bine, dar, cu o credinta puternica, s-a increzut in Hristos ca Rascumparator.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online