Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Isaia 63:11-*
Previous part
Atunci poporul Sau si-a adus aminte de zilele stravechi ale lui Moise, si a zis: Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu pastorul turmei Sale? Unde este Acela care punea in mijlocul lor Duhul Lui cel sfant;
Si-a adus aminte. Nu este intru totul clar cine este cel la care se face referire. Unii considera ca Dumnezeu Isi aminteste ce facuse in zilele din vechime, si Se hotaraste sa repete faptele Sale pline de slava; altii gandesc ca poporul isi reaminteste slava trecuta.
Unde este Acela? Poporul este cel care vorbeste. Lucrul acesta devine clar cand se adopta modul de exprimare al sulului 1QIsa de la Marea Moarta, al LXX si al versiunii siriace: ,,Unde este Acela care a scos din mare pe pastorii turmei sale?” In loc de ,,pastorii” mai multe manuscrise si LXX sprijine exprimarea ,,pastor.” Singularul s-ar referi la Moise, pluralul probabil la Moise, Aaron si ceilalti conducatori de seama.
In mijlocul lor. [,,Lui,” KJV]. Referirea este fie la Moise cu darul lui spiritual special (Numeri 12,1-8), fie la popor (Neemia 9,20).
care povatuia dreapta lui Moise, cu bratul Sau cel slavit; care despica apele inaintea lor, ca sa-Si faca un Nume vesnic;
Dreapta. Mana aceasta era socotita mana puterii si actiunii (vezi Psalmi 20,6).
Bratul Sau cel sfant. Compara cap. 40,10; 53,1. Acesta era bratul cu care Dumnezeu a savarsit fapte mari precum eliberarea poporului Sau din Egipt (Exod 6,6; 15,6.12; Deuteronom 4,34; 7,8).
Despica apele. Se face referire la miraculoasa despicare a apelor Marii Rosii (Exod 14,21; Psalmi 106,9).
Un Nume vesnic. Faima Numelui lui Iehova se raspandise prin tot Orientul antic datorita puternicelor Lui fapte savarsite cu prilejul eliberarii poporului din robia Lui egipteana (vezi Iosua 2,10; 2Samuel 7,23).
care ii calauzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fara ca ei sa se poticneasca?
Prin valuri. Adica, prin apele Marii Rosii (vezi Psalmi 106,9)
Ca un cal. Printr-un teritoriu in mod normal acoperit cu apa, evreii si-au croit drum tot atat de lesne ca un cal care strabate o campie neteda, intinsa, fara sa se poticneasca.
Ca fiara, care se pogoara in vale, asa i-a dus Duhul Domnului la odihna. Asa ai povatuit Tu pe poporul Tau, ca sa-Ti faci un Nume plin de slava!
Ca fiara. Literal, “ca vita.” Dupa cum o cireada de vite este adusa intr-o vale manoasa, linistita unde poate gasi pasune bogata si odihna invioratoare dupa o calatorie lunga si grea, si copiii lui Israel dupa cei 40 de ani de ratacire au fost adusi in tara Canaanului, patria lor fagaduita.
Priveste din cer si vezi, din locuinta Ta cea sfanta si slavita: unde este ravna si puterea Ta? Fiorul inimii Tale si indurarile Tale nu se mai arata fata de mine!
Priveste. Aceasta era o rugaciune dupa ajutor inaltata lui Dumnezeu. In vremurile vechi Dumnezeu Isi calauzise si binecuvantase in chip minunat poporul. Il uitase oare acum? Unde sunt acum ravna si puterea care in vremurile anterioare se manifestasera atat de maret in favoarea copiilor Sai?
Fiorul inimii Tale. [,,Maruntaielor,” KJV]. Maruntaiele erau privite ca un lacas al emotiei si milei (vezi Geneza 43,30; 1Regi 3,26; Isaia 16,11; Ieremia 4,19; Plangeri 1,20).
Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vesnicie, Te numesti Mantuitorul nostru.
Totusi. Ebr. ki, ,,caci.” Intrucat Dumnezeu era Parintele lui Israel poporul putea sa vina la El pentru a primi ajutor si indrumare. Motivul apelului lor era ca Dumnezeu ca Parinte al lor va simti o raspundere fata de ei, iar inima Lui va tanji cu adevarat dupa ei. Avraam, parintele lor pamantesc era mort si nu era in situatia de a-i ajuta, dar nu asa stateau lucrurile si cu Dumnezeu.
Tatal nostru. Compara 1Cronici 29,10; Isaia 64,8 pentru alte intrebuintari ale lui “Tatal nostru” in rugaciune in Vechiul Testament. Cu privire la statutul de parinte al lui Dumnezeu vezi Deuteronom 32,6; Ieremia 3,4; Maleahi 1,6; 2,10; 1Corinteni 8,6; Galateni 4,4-6; Efeseni 4,6.
Mantuitorul nostru. Ultima propozitie poate fi tradusa: ,,Mantuitorul nostru este Numele Tau din vechime.” Din vremuri stravechi, Dumnezeu era cunoscut de poporul Sau ca Acela care le sfaramase legaturile (Ieremia 2,20) si-i rascumparase.
Pentru ce, Doamne, ne lasi sa ratacim de la caile Tale, si ne impietresti inima ca sa nu ne temem de Tine? Intoarce-Te, din dragoste pentru robii Tai, pentru semintiile mostenirii Tale!
Ne lasi sa ratacim. In limbajul ne-formal al Bibliei, Dumnezeu este adesea infatisat ca savarsind ceea ce El de fapt nu impiedica (vezi comentariul la 1Samuel 16,14; 2Cronici 18,18). Intrebarea poate fi inteleasa permisiv: ,,O, Doamne, de ce ne-ai ingaduit sa ratacim?” etc. Intrucat Dumnezeu nu obliga vointa, El nu ii va impiedica pe oameni sa mearga pe caile rele pe care si le-au ales. Intr-un anumit sens oamenii de fapt nu au permisiunea lui Dumnezeu de a face raul. Ei au permisiunea lui Dumnezeu de a face binele (Deuteronom 30,19), dar intrucat ei sunt agenti morali liberi Dumnezeu nu-i impiedica sa mearga pe o cale rea daca ei aleg lucrul acesta. Noi nu vom spune despre copiii nostri, daca unii cresc mari si parasesc cararea dreapta, ca ei au permisiunea noastra sa faca raul. Datorita maturitatii lor noi pur si simplu nu ne mai amestecam in alegerile lor.
Cererea din rugaciunea domneasca: ,,Nu ne duce in ispita,” trebuie sa fie inteleasa in acelasi fel. Dumnezeu nu ii ispiteste pe oameni la pacat (Iacov 1,13), insa ingaduie incercarea numai daca este spre binele nostru (vezi comentariul la Matei 6,13). Cuvintele sunt un mod figurat de a cere sa nu cadem in ispita.
Impietreste. Vezi comentariul la Exod 4,21.
Intoarce-Te. Compara Psalmi 80,14; 90,13.
Displayed: 5928 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online