Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 2:11-*
Previous part
Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca frati,
Cel ce sfinteste. Este vorba, in acest context, de Hristos (vezi cap. 9:13, 14).
Cei ce sunt sfintiti. Acestia sunt acei ,,multi fii” care sunt dusi la slava (v. 10).
Dintr-unul. Adica din Dumnezeu Tatal. Hristos Fiul si acei ,,multi fii” au toti un singur Tata.
Nu-I este rusine. In ciuda superioritati Sale fata de ingeri (Evrei 1:4; compara cu Luca 9:26). Frati. Vezi Matei 12:49; 50; compara cu Ioan 20:17.
cand zice: Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii.
Voi vesti numele Tau. Cuvintele acestea sunt citate din Psalmi 22:22. Psalmul 22 este un psalm mesianic (vezi introducerea la acest psalm). Pavel foloseste acest pasaj pentru a-si justifica afirmatia ca cei sfintiti (v. 11) sunt frati ai lui Hristos.
Frati. Este un cuvant plin de insemnatate, pentru care a fost citat pasajul din Psalmi (vezi v. 11).
Si iarasi: Imi voi pune increderea in El. Si in alt loc: Iata-Ma, Eu si copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!
Si iarasi. O formula care introduce un nou citat.
Imi voi pune increderea. Aceste cuvinte sunt citate din 2 Samuel 22:3 sau mai probabil din Isaia 8:17, deoarece urmatorul citat este din Isaia 8:18. Autorul Epistolei catre Evrei da pasajului acesta o aplicatie mesianica. El Il vede pe Isaia ca pe un tip al lui Hristos, iar pe copiii sai ca pe reprezentanti ai copiilor spirituali ai lui Hristos. Metafora este schimbata de la ,,frati” la ,,copii”, dar este scoasa in evidenta aceeasi idee fundamentala – Hristos este partas cu noi la natura umana, ilustrata aici de faptul ca un tata si copiii lui au aceeasi natura.
Pe care Mi i-a dat Dumnezeu. In rugaciunea Sa dinainte de Ghetsemani Hristos S-a referit de opt ori la ucenicii Sai ca fiindu-I dati de Dumnezeu (Ioan 17:2, 6, 9, 11, 12, 24). El nu Si-a atribuit Siesi onoarea, ci I-a dat slava lui Dumnezeu pentru rezultatul activitatii vietii Sale.
Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul,
Copiii. Si anume copiii mentionati in v. 13.
Sunt partasi. Sau ,,au fost facuti partasi”. Copiii au aceeasi natura umana.
Tot asa si El. Adica Hristos.
A fost … partas. [,,A luat parte”, KJV]. Forma din greaca sugereaza ideea luarii in stapanire a
unui lucru nou. Aceasta a facut-o Isus. El era divin, dar a luat natura noastra omeneasca, contopind in chip misterios cele doua naturi (vezi Ioan 1:14). Pentru ca sa poata trai toate experientele omenirii, Hristos a devenit om.
Prin moarte. Adica moartea lui ca sacrificiu pe cruce (v. 9). Cand Isus a murit pe cruce, Satana parca a triumfat, deoarece se parea ca Insusi Fiul lui Dumnezeu recunoscuse puterea celui rau asupra mortii si a ajuns sa fie infrant de ea. Dar Dumnezeu avea un alt scop.
Sa nimiceasca. Gr. katargo, ,,a face fara valoare”, ,,a distruge” (vezi Romani 3:3). Puterea lui Satana asupra mortii fusese deja infranta, caci desi moartea naturala inca mai domneste, invierea este asigurata (vezi 1 Corinteni 5:20–22, 51–57). In cele din urma cel care a adus pacatul si moartea va fi el insusi nimicit (vezi Apocalipsa 20:10).
Cel ce are puterea. [,,Cel ce avea puterea”, KJV]. Satana are puterea mortii deoarece este autorul pacatului, iar moartea este rezultatul pacatului (vezi Romani 5:12). Imparatia lui este o imparatie a mortii si in ea stapanul este el. Cand pacatul domneste in viata noastra, domneste si moartea, si deci si Satana.
Hristos a fost Acela care a intrat in casa omului tare (Marcu 3:27), l-a legat pe vrajmas si a luat de la el prizonierii. Hristos a patruns in domeniul mortii – fortareata lui Satana – si i-a smuls acestuia prada pe care o tinea strans. Cand a socotit ca are putere asupra lui Hristos, cand mormantul a fost sigilat si Hristos inchis inauntru, Satana a tresaltat de bucurie. Dar Hristos a sfaramat legaturile mortii si a iesit afara din mormant, ,,pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut” (Faptele Apostolilor 2:24). Nu numai ca Hristos Insusi a inviat, dar ,,mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor care murisera, au inviat. Ei au iesit din morminte, dupa invierea Lui” (Matei 27:52, 53). Astfel, desi ,,omul cel tare si bine inarmat isi pazeste casa, … vine unul mai tare decat el si-l biruieste” (Luca 11:21, 22). Omul mai tare, Hristos, a patruns in domeniul mortii si l-a biruit pe acela care avea putere asupra motii, i-a luat captivii si i-a jefuit casa (Matei 12:29), ,,a dezbracat domniile si stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2:15). De aici inainte, pentru credinciosi moartea este doar un somn, ei se odihnesc in pace pana cand ii va chema Dumnezeu. Pentru multi va fi chiar un somn fericit (Apocalipsa 14:13). Hristos ,,a nimicit moartea” (2 Timotei 1:10). El are ,,cheile mortii si ale locuintei mortilor” (Apocalipsa 1:18; compara cu 1 Corinteni 15:51–57).
Diavolul. Gr. diabolos (vezi Matei 4:1).
Displayed: 5327 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online