Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 11:8-*
Previous part
Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-L ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
Avraam. In ce priveste experienta la care se face referire aici, vezi Geneza 12,1–5.
A ascultat. El a crezut ceea ce i-a spus Dumnezeu si a actionat in consecinta. Credinta lui si-a gasit implinirea in ascultarea credincioasa.
Fara sa stie unde. Potrivit cu Geneza 12,5 Avraam si familia sa ,,au plecat in tara Canaan”. Aceasta nu inseamna neaparat ca in momentul plecarii el cunostea destinatia. El doar a ,,plecat in [ceea ce s-a dovedit sa fie] tara Canaan”. Evident ca Dumnezeu l-a sfatuit cu privire la directia in care trebuia sa porneasca si la drumul pe care avea sa-l urmeze.
Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte.
S-a asezat. [,,A ramas un timp”, KJV]. Pentru o perioada de aproximativ 215 ani (vezi Vol. I,
p. 184). Evenimentele care au avut loc in timpul sederii lui Avraam ,,in tara fagaduita” sunt relatate in Geneza 12 - 25. Tara fagaduintei. Adica tara pe care i-a fagaduit-o Dumnezeu lui Avraam.
O tara care nu era a lui. [,,O tara straina”, KJV]. Avraam, Isaac si Iacov au trait cu totii ca straini in tara pe care Dumnezeu le-o fagaduise. Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam mostenire in Canaan ,,nici macar o palma de loc” [,,nici macar cat sa-si puna piciorul”, KJV] (Faptele Apostolilor 7,5).
Impreuna mostenitori cu el. Fagaduinta originala ii cuprindea pe descendentii lui Avraam, dar Dumnezeu le-a repetat fagaduintele legamantului lui Isaac si mai tarziu lui Iacov.
Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu.
Cetate. Se pare ca nu este vorba de o oarecare cetate din tara Canaan. Tinta suprema a lui Avraam era mostenirea vesnica pe care Dumnezeu o prevazuse pentru aceia care Il iubesc si Ii slujesc. Vezi cap. 12,22; 13,14.
Temelii. Temeliile implica permanenta. Corturile (v. 9) nu au temelii.
Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Sara. Pentru experienta la care se face referire aici, vezi Geneza 17,15–21; 18,9–15; 21,1–5. A primit putere. Sara avea 90 de ani la nasterea lui Isaac. Faptul ca pana atunci nu avusese copii a facut miracolul acesta si mai impresionant.
A crezut in credinciosia. [,,L-a socotit credincios”, KJV]. Din punct de vedere omenesc fagaduinta lui Dumnezeu ca Sara avea nasca un copil era imposibila. Singura cale de a accepta acest lucru era prin credinta. Sara a crezut-o numai pentru ca Il credea pe Dumnezeu, iar acceptarea fagaduintei a marturisit cu privire la credinta ei.
De aceea, dintr-un singur om, si inca un om aproape mort, s-a nascut o samanta in mare numar, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul marii, care nu se poate numara.
De aceea… s-a nascut. Cu privire la nasterea lui Isaac, vezi Geneza 21,1–5.
Aproape mort. [,,Ca si mort”, KJV]. Avraam avea 100 de ani la nasterea lui Isaac. Nimeni nu poate citi despre evenimentele care au dus la nasterea lui fara sa nu fie impresionat de lipsa de credinta data pe fata atat de Avraam (Geneza 15,2–4; 16,1–3; 17,16.17) cat si de Sara (cap. 18,9–15). Dar in cele din urma amandoi si-au biruit indoielile firesti, iar Isaac a fost, pentru ambii, un copil al credintei.
Ca stelele. Vezi Geneza 15,5; 22,17.
In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite: ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant.
In credinta au murit. Ei au vazut de departe implinirea fagaduintei – prin credinta. Erau convinsi de realitatea mostenirii fagaduite. Pe temeiul acesteia ei au renuntat la prezent si au trait exclusiv pentru viitor. Dart nu au intrat niciodata in posesiunea mostenirii, nici a Canaanului pamantesc, nici a imparatiei vesnice.
Toti acestia. Adica cei credinciosi de la Abel (v. 4) pana la Avraam (v. 8–12). Fara indoiala ca in aceasta perioada lunga multi altii au primit aprobarea lui Dumnezeu, dar persoanele vrednice de lauda amintite aici au fost selectionate ca exemple stralucite ale credintei ca factor decisiv in vietuirea evlavioasa.
[,,Erau convinsi de ele”, KJV]. Dovezi textuale atesta omiterea acestor cuvinte. Insa este evident ca ei ,,erau convinsi” de realitatea lucrurilor fagaduite, altminteri nu le-ar fi ,,urat de bine de departe”.
Le-au urat de bine. [,,Le-au imbratisat”, KJV; ,,Iubindu-le cu dor”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,le-au salutat”, ,,le-au zis bun venit”. Compara cu Ioan 8,56. Marturisind. [,,Au marturisit”, KJV]. Sau ,,recunoscand”.
Straini si calatori pe pamant. [,,Peregrini pe pamant”, KJV]. Desi in lume, ei isi dadeau seama ca nu fac parte din ea. Ei priveau inainte catre o tinta mai mareata. Isi dadeau seama de vremelnicia lucrurilor din viata aceasta si de trainicia lucrurilor pe care le vedeau doar ,,de departe”, prin credinta. Traiau pentru viitor, nu pentru prezent.
Displayed: 5426 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online