Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 11:23-*
Previous part
Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui, cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul, si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
Moise. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire, vezi Exodul 2,1–10. Cand Moise s-a nascut, credinta parintilor sai a fost cea care a biruit ,,porunca imparatului”. Credinta intrun destin mai bun decat robia in Egipt i-a determinat pe Amram si Iochebed sa actioneze impotriva decretului regal. Cand a ajuns la maturitate Moise a dat pe fata aceeasi credinta cu privire la soarta sa, asa cum declara mai departe scriitorul acestei epistole (vezi Evrei 11,24–29).
Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Moise. In ce priveste relatarea incidentelor la care se face referire in v. 24–29, vezi Exodul 2,11–25; 12,18–36; 14,10–31.
N-a vrut. [,,A refuzat”, KJV]. Moise a refuzat onoarea, rangul si puterea prezenta din cauza increderii in destinul maret pe care Dumnezeu il planuise pentru el si pentru poporul sau. Aparentele dadeau de inteles ca nimic nu putea fi mai zadarnic decat a nadajdui asa ceva, deoarece poporul evreu era robul celei mai puternice natiuni de pe pamant. Numai credinta in fagaduintele lui Dumnezeu l-ar fi putut determina sa refuze tronul Egiptului.
Fiul fiicei lui Faraon. Vezi Exo.2,5.10.15; compara cu Vol. I, p. 192.
ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului.
A vrut mai bine. [,,A ales mai degraba”, KJV]. Moise a avut de ales intre a mosteni tronul celui mare imperiu al lumii si a fi alaturi de un neam de sclavi.
Sa sufere. [,,Sa sufere mahnirea”, KJV]. Chiar fiind conducatorul poporului evreu el a trebuit sa ,,sufere mahnire” (KJV). Ei erau foarte incapatanati si razvratiti, mereu predispusi la nemultumire. Soarta pe care a ales-o nu avea nimic de oferit din perspectiva puterii si a renumelui lumesc.
Placerile … pacatului. Moise s-ar fi putut gandi ca pozitia de conducator al Egiptului ar fi fost ideala pentru a-si elibera poporul. Dar faraonul trebuia sa fie si preot al unui sistem religios idolatru. In plus, ar fi fost neincetat supus influentelor corupte ale vietii de la curte. Vezi Exodul 2,11.
El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.
Ocara lui Hristos. Adica ,,ocara” suferita pentru Hristos sau din cauza lui Hristos. Moise a inteles fagaduinta venirii lui Mesia si si-a dat seama ca in eliberarea poporului evreu din Egipt erau implicate mult mai multe lucruri decat isi dadeau seama atunci evreii sau egiptenii. Prin credinta el vedea de departe venirea semintei fagaduita lui Avraam, prin care toate natiunile trebuiau sa fie binecuvantate (vezi Geneza 22,18; Galateni 3,8.16).
Comorile Egiptului. [,,Comorile din Egipt”, KJV]. Acestea cuprindeau tara cu toata bogatia ei, supunerea intregului popor, splendoarea curtii, puterea tronului si conducerea armatei.
Avea ochii pironiti spre. [,,Aprecia”, KJV]. Literal, ,,privea la”. Ochii lui erau fixati la fagaduintele si la privilegiile legamantului. Ca si Pavel, cincisprezece secole mai tarziu (vezi Filipeni 3,7.8), Moise a schimbat de bunavoie puterea si slava impresionanta, dar de prost gust, a prezentului cu fagaduintele si privilegiile mai putin evidente, chiar invizibile ale legamantului.
Rasplatire. [,,Recompensa rasplatirii”, KJV]. Gr. misthapodosia, simplu ,,rasplatire”. Rasplatirea mai indepartata, care putea fi vazuta numai cu ochiul credintei, l-a atras mai tare pe Moise decat rasplatirile imediate, materiale, care insoteau tronul Egiptului.
Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
A parasit el Egiptul. Vezi Exodul 2,15.
Fara sa se teama. Observand imprejurarile fugii lui Moise din Egipt in Madian la varsta de 40 de ani, unii considera ca exodul, la care se face referire in v. 27, a avut loc atunci cand Moise avea 80 de ani. E adevarat ca prin cuvantul tradus ,,a parasit” (kataleipo) se poate intelege pur si simplu ,,a pleca”, fara a implica mai mult decat simpla plecare. Este de asemenea adevarat ca in timpul plagilor Moise a dat piept cu un faraon si ca, luat singur, v. 27 ar putea fi inteles ca aplicandu-se la exod. Totusi, se pare ca intentia scriitorului a fost ca in acest scurt rezumat al vietii lui Moise, prin care se subliniaza credinta lui, v. 28, 29 sa fie cele care sa faca referire la exod. Se pare ca repetarea, in v. 27, a expresiei ,,prin credinta”, implica faptul ca scriitorul considera evenimentul acesta distinct de celelalte intamplari amintite in discutia despre credinta lui Moise (compara cu v. 23, 24, 28, 29). Compara cu Ed 63, 64.
Din naratiunea din Exodul 2,11–15 (vezi si cap. 4,19) reiese ca teama cu privire la siguranta personala a jucat un rol destul de insemnat in decizia lui Moise de a fugi din Egipt. Cu toate acestea, locul cel mai important in mintea sa il avea soarta poporului sau si rolul pe care il aveau ei in fagaduinta data lui Avraam. De fapt tocmai incercarea lui nereusita de a starni o serie de evenimente despre care credea ca vor duce la eliberarea lor, a facut necesara fuga lui (vezi Faptele Apostolilor 7,25). In ciuda greselii comise, se pare ca a avut credinta ca, intr-un fel oarecare, Dumnezeu tot il va folosi la eliberarea lor. De aceea a cautat un refugiu temporar unde sa poata astepta interventia divina.
Chiar si inainte de incidentul cu supraveghetorul egiptean, tinand cont de imprejurarile de atunci, era nevoie de multa credinta pentru a crede ca fagaduintele legamantului vor sa fie implinite. Acum, cand o simpla disputa il alungase cu totul din Egipt, Moise trebuie sa fi avut nevoie de si mai multa credinta pentru a crede in implinirea lor. Cum putea un exilat dat uitarii in Madian, a carui moarte fusese decretata printr-un edict imperial, sa se astepte sa-i elibereze pe sclavii monarhului care cauta sa-i ia viata? Nimic nu parea mai imposibil. Daca a fost vreodata nevoie de credinta, atunci aceasta era cea mai potrivita ocazie pentru exercitarea ei!
Displayed: 6510 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online