Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 11:17-*
Previous part
Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu!
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Avraam. In ce priveste relatarea experientei la care se face referire aici, vezi Geneza 22,1–9.
A adus … jertfa pe Isaac. Vezi Geneza 22,1–19.
Pus la incercare. [,,Incercat”, KJV]. Sau ,,testat”. In Geneza relatarea acestei experiente incepe cu declaratia ca ,,Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam” (Geneza 22,1). De fapt Dumnezeu stia mai dinainte ce va face Avraam si punerea la incercare nu era necesara pentru a-L informa pe Dumnezeu cu privire la patriarh. Dar, pentru maturizarea credintei lui, Avraam avea nevoie sa treaca prin aceasta experienta grea. Era experienta culminanta a vietii sale.
Singurul lui fiu. Gr. monogenes, literal, ,,unic”, ,,singurul” (vezi Ioan 1,14). Numeric vorbind, Isaac n-a fost ,,singurul … fiu” al lui Avraam, si nici intaiul sau nascut. Isaac a fost ,,singurul lui fiu” in sensul unic ca era singurul fiu care avea sa fie mostenitorul legamantului (vezi v. 18).
El caruia i se spusese: In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele!
In Isaac. Avand in vedere declaratiile repetate si accentuate ale lui Dumnezeu, ca Isaac era cel prin care aveau sa fie implinite fagaduintele legamantului, faptul ca Avraam a ascultat de Dumnezeu si l-a adus ca jertfa pe Isaac a fost o demonstratie extraordinara a credintei sale. Avraam trebuie sa fi avut impresia ca Dumnezeu facea cu totul imposibila implinirea fagaduintei Sale.
Inserarea citatului din Geneza 21,12, in acest moment al discutiei despre credinta lui Avraam explica sensul dat in Evrei 11,17 faptului ca Isaac era ,,singurul lui fiu”. Copilul acesta era singurul fiu al lui Avraam care se putea califica in calitate de succesor al fagaduintelor legamantului date patriarhului.
Caci se gandea ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti: si, drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi.
Se gandea. [,,Socotea”, KJV]. Sau ,,considera”. Credinta in puterea lui Dumnezeu de a-l invia pe Isaac a fost ceea care i-a dat lui Avraam curajul de a-l jertfi pe fiul sau. Numai in felul acesta a putut batranul patriarh sa impace fagaduinta lui Dumnezeu ca Isaac urma sa fie mostenitorul sau cu porunca Sa de a-l lua viata acestui fiu. A avea credinta in integritatea unei persoane care face o fagaduinta si in acelasi timp da o porunca ce pare sa o anuleze, acesta este punctul culminant al desavarsirii credintei. Avraam trebuie sa-si fi dat seama ca Dumnezeu il pune la incercare si a tras concluzia ca, daca va fi nevoie, Dumnezeu il va invia pe Isaac. Avand in vedere ca, pana atunci, nici
o fiinta umana nu fusese inviata din morti, acesta era apogeul credintei. La drept vorbind. Sau ,,figurat vorbind”.
Ca inviat din morti l-a primit. Pentru Avraam Isaac era mort. Si cand Dumnezeu a incetat punerea la proba si l-a redat pe Isaac tatalui sau, era ca si cum fusese inviat din morti.
Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvantare, care avea in vedere lucrurile viitoare.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. A dat Isaac lui Iacov… o binecuvantare. In ce priveste relatarea acestei intamplari, vezi Geneza 27,1–40.
Lucrurile viitoare. Pentru Isaac, atunci cand si-a dat seama de inselaciunea la care fusese supus, viitorul familiei sale se contura cu adevarat intunecos. Planurile lui pentru Esau fusesera spulberate. Fizic el era orb, dar si-a inaltat privirile credintei si a intrezarit ,,lucrurile viitoare”, felul in care planurile vesnice ale lui Dumnezeu aveau sa fie aduse la indeplinire.
Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif, si s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
Iacov. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire aici, vezi Geneza 48,1–22. Iacov a trait si a murit intr-o tara a exilului. In felul acesta, cand i-a binecuvantat pe fii sai el a dat pe fata credinta in fagaduintele divine.
Prin credinta a pomenit Iosif, cand i s-a apropiat sfarsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt, si a dat porunci cu privire la oasele sale.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
Iosif. In ce priveste incidentul relatat aici, vezi Geneza 50,24.25; compara cu Exodul 13,19. Iosif nu avea nici o dovada concreta pe care sa-si bazeze credinta ca familia urma sa se intoarca in Canaan si sa ocupe tara. Cererea lui de a fi ingropat in tara fagaduita, atunci cand familia se va intoarce sa locuiasca acolo, era bazata pe credinta in fagaduintele lui Dumnezeu.
Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui, cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul, si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
Moise. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire, vezi Exodul 2,1–10. Cand Moise s-a nascut, credinta parintilor sai a fost cea care a biruit ,,porunca imparatului”. Credinta intrun destin mai bun decat robia in Egipt i-a determinat pe Amram si Iochebed sa actioneze impotriva decretului regal. Cand a ajuns la maturitate Moise a dat pe fata aceeasi credinta cu privire la soarta sa, asa cum declara mai departe scriitorul acestei epistole (vezi Evrei 11,24–29).
Displayed: 5493 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online