Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 10:24-*
Previous part
Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.
Sa veghem. Versetul acestea ar putea fi tradus astfel: ,,Sa ne gandim cum sa ne indemnam unul pe altul la dragoste si la fapte bune!” In loc de a face si a zice ceva care i-ar impiedica pe altii sa se tina ,,fara sovaire” (v. 23), adevaratul crestin se va gandi la ce trebuie sa faca pentru a-i ajuta in aceasta privinta. Aceasta este una din aplicatiile marelui principiu al iubirii fata de semeni, care este reflectat in a doua tabla a Decalogului (vezi Matei 5,43.44; 22,39). Preocuparea sincera de binele temporar si vesnic al altora este masura prin care Cerul determina sinceritatea iubirii cuiva pentru Dumnezeu (vezi 1 Ioan 2,9–11; 3,10.14).
Dragoste. Vezi Matei 5,43.44.
Fapte bune. Adica iubirea in actiune, iubirea manifestata prin fapte de bunatate si indurare. Ii incurajam pe altii sa fie buni si politicosi, fiind noi insine buni si politicosi. Un astfel de exemplu este irezistibil. Vezi Iacov 1,27; 2,18.
Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii, si cu atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie.
Sa nu parasim. Sau ,,sa nu neglijam”.
Adunarea. Autorul se refera aici la adunarile crestine destinate inchinarii si incurajarii reciproce, care in vremurile Noului Testament erau tinute de obicei in casele credinciosilor (vezi Vol. VI, p. 47).
Cum au unii obicei. Se pare ca unii neglijau, in propriul lor detriment, tovarasia cu fratii la ocaziile de inchinare si devotiune. Facand asa ei nu tineau seama de sfatul din v. 24, de a-i incuraja pe ceilalti credinciosi la iubire si fapte bune. Avand in vedere situatia politica predominanta din vremea cand a fost scrisa Epistola lui Pavel catre Evrei, se poate ca unii lipsea la adunari de teama de a nu atrage dizgratia autoritatilor si poate chiar unele penalitati civile. Altii lipseau de la serviciile religioase din nepasare sau lipsa de interes (vezi v. 26, 27).
Sa ne indemnam. Sau ,,sa ne incurajam”. Cuvintele de indemn ii incurajeaza pe altii sa tina cu tarie ,,marturisirea nadejdii” (v. 23). Cei care sunt bine statorniciti in credinta nu ar trebui niciodata sa uite ca s-ar putea ca unii din fratii lor de credinta, care au avut parte de mai putine ocazii de a-si dezvolta un caracter crestin, sa treaca prin indoiala si descurajare. O vorba de inviorare pentru ,,cel doborat de intristare” (Isaia 50,4) ar putea sa fie, in providenta lui Dumnezeu, mijlocul de a-l ,,intoarce pe … pacatos de la ratacirea caii lui”, de a ,,mantui un suflet de la moarte” si de a ,,acoperi o sumedenie de pacate” (Iacov 5,20).
Cu atat mai mult. Pe masura ce necazul, greutatile si persecutia cresc, incurajarea reciproca se va dovedi de un si mai mare folos. Primejdia care ar decurge din participarea la adunarile de inchinare ar fi mult mai mica decat curajul si taria dobandite prin tovarasia crestina.
Ziua. Aici este vorba de ziua ,,infricosata a judecatii si vapaia unui foc” (v. 27), ziua cand ,,Cel ce vine va veni” (v. 37). Indemnul ,,vedeti ca ziua se apropie” atrage cu siguranta atentia inapoi la raspunsul dat de Domnul la intrebarea ucenicilor: ,,Cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?” (Matei 24,3). Intrebarea ucenicilor, ca si raspunsul Domnului, face referire si la distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr., si la sfarsitul lumii (vezi Matei 24,3). Avand in vedere faptul ca Epistola lui Pavel catre Evrei a fost fara indoiala scrisa doar la scurt timp inainte de anul 70 d.Hr. (vezi Introducerea), este probabil ca scriitorul sa se fi gandit si la evenimentele acelui an. Totusi, asa cum reiese din context (vezi mai ales Evrei 10,27.37) el se refera mai ales la a doua venire a lui Hristos (vezi Nota Suplimentara de la Romani 13).
Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate,
Caci daca. In v. 26–31 scriitorul explica mai pe larg natura sovairii la care face referire in v. 23 si starea celor mentionati in v. 25, care neglijau participarea la adunarile credinciosilor.
Pacatuim cu voia. Adica daca continuam sa pacatuim cu voia, asa cum arata verbul din versiunea greaca. Asa cum lamureste contextul (vezi v. 29), aici nu este vorba despre pacatele izolate, comise in deplina cunostinta de caracterul lor atroce, ci este vorba de atitudinea mintii celui care in mod voit renunta la Hristos, refuza mantuirea si Il respinge pe Duhul Sfant. Acesta este pacatul cu voia, staruitor si sfidator. Este opusul deciziei anterioare de a accepta mantuirea in Hristos si de a-I preda Lui inima si viata. Este apostazie premeditata si duce la pacatul de neiertat (vezi Matei 12,31.32). Este o stare de continua revolta impotriva lui Dumnezeu.
Dupa ce. Fara indoiala ca toti pacatosii sunt intr-o stare de revolta impotriva lui Dumnezeu (vezi Romani 8,7). Dar, asa cum le explica Pavel atenienilor, inainte ca ei sa fi primit adevar, Dumnezeu le-a trecut cu vederea nestiinta (Faptele Apostolilor 17,30). Inainte ca lumina adevarului sa straluceasca in inima oamenilor, Dumnezeu nu tine cont de intunericul care stapaneste acolo (vezi Ioan 15,22; compara cu Ezechiel 3,18–21; 18,2–32; 33,12–20; Luca 23,34; 1 Timotei 1,13). Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si L-a trimis pe Fiul Sau ca sa-i mantuiasca (vezi Ioan 1,4.5.9–12; 3,16; compara cu Matei 9,13). Dar daca lumina vine, iar ei aleg intunericul, atunci se osandesc singuri inaintea lui Dumnezeu (Ioan 3,19) si ,,nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate” (Evrei 10,26; compara cu Iacov 4,17).
Cunostinta. Gr. epignosis, ,,cunoastere deplina”. Persoanele la care se face referire isi dau pe deplin seama de rezultatele caii pe care au ales-o.
Adevarului. Si anume ,,adevarul” cu privire la iubirea Tatalui pentru pacatosi, asa cum e descoperita in planul de mantuire si in darul oferit prin jertfa Fiului Sau (vezi cap. 2,1–3).
Nu mai ramane nici o jertfa. Legea mozaica prescria moartea – nu vreo jertfa – pentru apostaziatii inveterati si impietriti (vezi v. 28). Asa au fost si Nadab si Abihu (vezi Leviticul 10,1–5), Core, Datan, Abiram si cei 250 de barbati care erau de partea lor (vezi Numeri 16,1–35). Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa unor astfel de oameni, deoarece sacrificiile aveau valoare numai in masura in care inchinatorul avea o inima pocaita.
Displayed: 6553 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online