Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 31:47-*
Previous part
Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila marturiei), si Iacov a numit-o Galed (Movila marturiei).
Iacov a numit-o Galed. Amandoua numele, unul in aramaica si altul in ebraica au practic acelasi semnificatie, o ,,movila a marturiei”. Faptul ca cele mai vechi inscriptii aramaice nebiblice nu ajung inapoi pana pe vremea lui Iacov, ci dateaza dintr-o perioada mai tarzie, nu dovedeste inexistenta limbii aramaice in secolul al XVII-lea i.Hr. Cele mai vechi dovezi nebiblice pentru existenta unei astfel de limbi consta din anumite cuvinte aramaice gasite in tablitele alfabetice cuneiforme din vechiul Ugarit in Siria, datand din secolul al XV-lea i.Hr. De aceea, Biblia noastra contine cea mai veche dovada cunoscuta a cuvintelor aramaice. Fiecare dintre cei doi barbati a dat acestui monument un nume in limba proprie, cele doua fiind identice in semnificatie. Deoarece mai tarziu regiunea a devenit o posesiune a lui Israel, i-a fost dat numele ebraic Galed (Galaad)! Aceasta nu cuprinde numai imprejurimile muntelui Galaad, ci toata partea muntoasa a tarii de sus la est de Iordan dintre raurile Yarmuk si Iaboc.
Laban a zis: Movila aceasta sa slujeasca azi de marturie intre mine si tine! De aceea i-au pus numele Galed.
Verset ce nu a fost comentat.
Se mai numeste si Mitpa (Veghere), pentru ca Laban a zis: Domnul sa vegheze asupra mea si asupra ta, cand ne vom pierde din vedere unul pe altul.
Mitpa. Locul a mai primit si o alta denumire, Mitpa, insemnand ,,cetate de veghere”. El a devenit ceva mai tarziu locul unei cetati care isi trage numele ,,stalpul de marturie” ridicat de Laban si rudele sale (Judecatori 10,17; 11,11.29.34). Aceasta cetate a fost pentru un timp resedinta judecatorului Iefta (Judecatori 11,34).
Domnul sa vegheze. Faptul ca Laban L-a chemat pe Iehova, veghetorul ceresc, sa le ocroteasca pe fiicele lui, nu dovedeste ca el L-a acceptat pe Iehova ca reprezentant al drepturilor sale. In conceptia lui tribala despre divinitate, Laban era dispus sa admita puterea Dumnezeului lui Iacov, cel putin in Canaan, daca nu in Haran. Ce putea face altceva, mai ales dupa visul din noaptea trecuta? Se mai poate ca el sa fi spus lucrul acesta cu gandul ca numai Iehova putea sa lege constiinta lui Iacov.
Daca vei asupri pe fetele mele, si daca vei mai lua si alte neveste afara de fetele mele, ia bine seama ca nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor intre mine si tine.
Daca vei asupri. In ciuda predispozitiilor sale egoiste, instinctul patern al lui Laban l-a facut gelos pentru binele fiicelor lui si grijuliu cu privire la viitorul lor. Lucrul acesta pare putin cam ciudat in lumina propriei purtari (v.15); Laban el insusi fusese cauza starii de poligam a lui Iacov. Dar acestea, ca sa spunem asa, erau toate in sanul familiei. Iar daca Iacov avea sa-si ia alte neveste, afectiunea si mostenirea care ar fi putut reveni fiicelor sale si copiilor lor ar fi astfel micsorate. Laban a ramas materialist pana la capat.
Laban a zis lui Iacov: Iata movila aceasta, si iata stalpul acesta, pe care l-am ridicat intre mine si tine.
Movila aceasta. Daca vreunul dintre ei avea sa se razbune in viitor asupra celuilalt, acest monument avea sa fie martorul pactului lor de prietenie. Dupa cum in aceasta ocazie intentia ostila a fost infranta, tot asa si in viitor, aducerea aminte a evenimentelor trebuia sa impiedice orice expeditie de represalii posibila. Din punctul de vedere al lui Laban, el facea un mare sacrificiu, ingaduindu-i lui Iacov sa scape nevatamat, pentru ca rapida crestere a bogatiei si puterii lui Iacov, impreuna cu o posibila impacare cu Esau, intuneca intr-adevar orice posibilitate a lui Laban de a-l birui pe Iacov in viitor.
Movila aceasta sa fie martora si stalpul acesta sa fie martor ca nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stalpul acesta, ca sa ne facem rau.
Verset ce nu a fost comentat.
Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
Dumnezeul tatalui lor. Se cunoaste din Iosua 24,2 si din existenta idolilor in casa lui Laban (Geneza 31,30, 35), ca rudele lui Avraam din Mesopotamia se inchinau la alti dumnezei. Aceasta ar putea sa para ca ,,Dumnezeul lui Nahor” nu putea fi Iehova. Insa se stie, de asemenea, ca Nahor ,,nutrea cunostinta si inchinarea la adevaratul Dumnezeu” (PP 171) alaturi de idolatria sa. Verbul ,,judece” este la plural, temei aparent al punctului de vedere ca Laban vorbea despre doi dumnezei diferiti. Cu toate acestea LXX, Pesita si Vulgata redau ,,judece” la singular, recunoscand pe Dumnezeul lui Avraam si pe Dumnezeul lui Nahor ca fiind unul si acelasi. S-ar parea ca Laban incerca sa realizeze unirea dintre el si Iacov, acum cand despartirea era inevitabila, atragand atentia ca bunicii lor, Avraam si Nahor si Terah, strabunicul lor se inchinasera la acelasi Dumnezeu.
De care se temea Isaac. Vezi comentariul pentru v.42. Se poate ca Moise sa fi adaugat aceasta expresie pentru a arata clar ca Iacov a ,,jurat” pe Iehova, si nu pe vreunul din dumnezeii lui Nahor.
Displayed: 5256 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online