Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 31:53-*

Previous part

Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

Dumnezeul tatalui lor. Se cunoaste din Iosua 24,2 si din existenta idolilor in casa lui Laban (Geneza 31,30, 35), ca rudele lui Avraam din Mesopotamia se inchinau la alti dumnezei. Aceasta ar putea sa para ca ,,Dumnezeul lui Nahor” nu putea fi Iehova. Insa se stie, de asemenea, ca Nahor ,,nutrea cunostinta si inchinarea la adevaratul Dumnezeu” (PP 171) alaturi de idolatria sa. Verbul ,,judece” este la plural, temei aparent al punctului de vedere ca Laban vorbea despre doi dumnezei diferiti. Cu toate acestea LXX, Pesita si Vulgata redau ,,judece” la singular, recunoscand pe Dumnezeul lui Avraam si pe Dumnezeul lui Nahor ca fiind unul si acelasi. S-ar parea ca Laban incerca sa realizeze unirea dintre el si Iacov, acum cand despartirea era inevitabila, atragand atentia ca bunicii lor, Avraam si Nahor si Terah, strabunicul lor se inchinasera la acelasi Dumnezeu.

De care se temea Isaac. Vezi comentariul pentru v.42. Se poate ca Moise sa fi adaugat aceasta expresie pentru a arata clar ca Iacov a ,,jurat” pe Iehova, si nu pe vreunul din dumnezeii lui Nahor.



Iacov a adus o jertfa pe munte, si a poftit pe fratii lui sa manance; ei au mancat, si au ramas toata noaptea pe munte.

Iacov a adus o jertfa. Se pare ca numai Iacov a participat la ritualurile de jertfa pe care le-a considerat esentiale pentru ratificarea legamantului. Laban nu a fost decat un observator, insa a luat parte din nou la ospatul ceremonial pregatit de Iacov.



Laban s-a sculat dis-de-dimineata, si-a sarutat nepotii si fetele, si i-a binecuvantat. Apoi a plecat si s-a intors la locuinta lui.

Si-a sarutat nepotii si fetele. Luandu-si ultimul sau ramas bun nu rezulta ca Laban l-a sarutat si pe Iacov, asa cum facuse cand l-a intalnit pentru prima oara (cap. 29,13). Desi Laban si Iacov s-au despartit impacati unul cu altul, iar nu ca vrasmasi, ei nu au fost intru totul cei mai buni prieteni.

Si i-a binecuvantat. Laban, a carui fire apare ca fiind calmata ca rezultat al legamantului, sau poate al ospatului, ori a intentiei de despartire de fiicele sale, si-a exprimat simtamintele in binecuvantarea de ramas bun asupra lor. In felul acesta, Laban dispare complet din naratiunea biblica. O data cu aceasta dispare orice contact dintre familia din Canaan si rudele din Mesopotamia.

Comentariile lui Ellen G. White

1-55 PP 190-194

1,2 PP 192

1-3 SR 90

3 PP 193

4-7 SR 90

7 PP 190

15 PP 189

19-23,26,27,29 PP 193

29 SR 91

38-40 PP 190

39 SR 91

40 DA 479

41,42 SR 91

42,44 PP 193

44-46 SR 92

49,51-53 PP 194; SR 92