Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 31:42-*
Previous part
Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele, si ieri noapte a rostit judecata.
De care se teme Isaac. Apare ciudat faptul ca Iacov a mentionat aceasta ca adaos la ,,Dumnezeul lui Avraam”, deoarece dupa cate se pare amandoua expresiile se refera la aceeasi Persoana. Probabil ca acest lucru s-a datorat faptului ca experienta religioasa a lui Avraam nu era in realitate asa de aproape de el ca aceea a tatalui sau Isaac. Avraam murise de mult, in timp ce Isaac mai traia si practica ,,temerea” de Dumnezeu. Se pare ca aici cuvantul ,,temere” este folosit ca un alt nume pentru Iehova, si ar trebui redat ,,Temere” ca si in RSV. Folosirea acestei expresii aici si in versetul 53 sugereaza adanca impresie facuta asupra lui Iacov de devotiunea cu care Isaac practica religia sa.
Ieri noapte a rostit judecata. Iacov i-a atras atentia ca prin avertizarea data lui Laban in visul din noaptea trecuta, Dumnezeu pronuntase deja sentinta asupra chestiunii in discutie dintre ei. Cu toate ca el nu a spus asa, Iacov poate ca a inteles interventia divina in favoarea lui, aprobarea lui Dumnezeu pentru tot ce el facuse spre a-si inmulti averile. Poate ca el s-a gandit ca, deoarece nu a facut decat sa intampine siretenia cu siretenie si inselatoria cu inselatorie, Laban nu avea dreptul sa-l pedepseasca, sau sa astepte despagubiri. Atenuarea comportamentului lui Iacov se poate gasi in tratamentul neomenos al socrului sau, dar faptul ca Dumnezeu l-a ocrotit impotriva razbunarii, nu justifica felul in care el a procedat (Proverbe 20,22; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15.
Drept raspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii acestia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, si tot ce vezi este al meu. Si ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au nascut?
Copiii acestia. Laban a recunoscut in mod tacit adevarul cuvintelor lui Iacov si a recunoscut ca el nu avea un bun temei pentru a se plange. El nu a putut face altceva decat sa accepte situatia existenta si despartirea inevitabila ca urmare a acesteia. Totusi, spiritul sau ingamfat a mai izbucnit
o data cand a pretins toate averile lui Iacov. Pentru cei 20 de ani de munca harnica ai lui Iacov, de pe buzele lui Laban nu a iesit nici un cuvant de consideratie sau de apreciere. In loc de aceasta, el si-a insusit rolul unui binefacator cu inima larga si nobila, care niciodata nu se va gandi sa-si trateze proprii lui copii cu mai putin decat marinimie.
Vino, sa facem amandoi un legamant, si legamantul acesta sa slujeasca de marturie intre mine si tine!
Sa facem... un legamant. Cu aceasta dispozitie sufleteasca, Laban a propus un tratat formal de prietenie. Acesta a putut fi sugerat si de teama ca Iacov putea sa se impace cu Esau si sa se intoarca sa-si ia revansa (v.52). Nu este necesar sa presupunem impreuna cu unii comentatori ca
v.4 nu este complet in forma lui actuala si ca inainte de ,,acesta” se gasea marturia propusa sau Dumnezeu a carui prezenta era presupusa. ,,Acesta” se poate referi tot atat de bine la ,,legamantul”, intocmit – cum se obisnuia in Mesopotamia – in forma unei placi comemorative cuneiforme, pecetluita si semnata de cele doua parti si de rudele lor.
Iacov a luat o piatra, si a pus-o ca stalp de aducere aminte.
Stalp. Iacov si-a aratat consimtamantul lui la propunerea lui Laban, procedand de indata la ridicarea unei pietre de aducere aminte asemanatoare aceleia de la Betel (cap. 28,18). Amandoua grupurile s-au unit la adunarea de pietre pentru a fi folosite ca masa pentru pranzul legamantului.
Iacov a zis fratilor sai: Strangeti pietre. Ei au strans pietre, si au facut o movila; si au mancat acolo pe movila.
Verset ce nu a fost comentat.
Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila marturiei), si Iacov a numit-o Galed (Movila marturiei).
Iacov a numit-o Galed. Amandoua numele, unul in aramaica si altul in ebraica au practic acelasi semnificatie, o ,,movila a marturiei”. Faptul ca cele mai vechi inscriptii aramaice nebiblice nu ajung inapoi pana pe vremea lui Iacov, ci dateaza dintr-o perioada mai tarzie, nu dovedeste inexistenta limbii aramaice in secolul al XVII-lea i.Hr. Cele mai vechi dovezi nebiblice pentru existenta unei astfel de limbi consta din anumite cuvinte aramaice gasite in tablitele alfabetice cuneiforme din vechiul Ugarit in Siria, datand din secolul al XV-lea i.Hr. De aceea, Biblia noastra contine cea mai veche dovada cunoscuta a cuvintelor aramaice. Fiecare dintre cei doi barbati a dat acestui monument un nume in limba proprie, cele doua fiind identice in semnificatie. Deoarece mai tarziu regiunea a devenit o posesiune a lui Israel, i-a fost dat numele ebraic Galed (Galaad)! Aceasta nu cuprinde numai imprejurimile muntelui Galaad, ci toata partea muntoasa a tarii de sus la est de Iordan dintre raurile Yarmuk si Iaboc.
Displayed: 5130 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online